Tipuri de atasament

Te-ar putea interesa si:

Teoria atasamentului. Ce inseamna atasamentul dintre parinte si copil

Tulburarile de atasament: ce se intampla cand parintii nu au o relatie apropiata cu propriii copii

Atasamentul nu este definit doar din perspectiva afectiunii pe care parintele si copilul o simt unul fata de celalalt. In teoria atasamentului, acesta este definit si in termeni de incredere si siguranta – cat de convins este copilul ca parintele ii va fi alaturi si ii va implini nevoile, cat de usor poate parintele sa ii linisteasca temerile, cat de important se simte copilul in viata parintelui, cat de bine poate parintele sa isi inteleaga propriile emotii si emotiile copilului. Astfel, nu este important doar sa ii spui copilului tau ca il iubesti, ci sa ii poti arata in felul in care el nevoie, ca il iubesti si ca este in siguranta langa tine. Toate aceste aspecte se dezvolta din primele zile de viata si in primii ani de viata vor forma un model de relationare care il va ghida pe copil in interactiunea cu parintele, dar si cu alti adulti.

Principalul aspect pe care il sustine aceasta teorie este ca mamele care sunt disponibile si care raspund prompt la nevoile copilului ofera acestuia o stare de siguranta si securitate foarte ridicata. Copilul stie astfel ca, depinde de un adult care ii creeaza un mediu sigur pentru a explora imprejurimile.

Teoria atasamentului a fost testat prin multe studii, iar rezultatele cercetarilor au dus la formularea a patru stiluri de atasament:

• Atasamentul sigur sau securizant. Acesti copii pot sa stea departe de parintii lor, atunci cand acestia sunt ocupati si sunt foarte fericiti cand parintii se reintorc. Atunci cand sunt speriati, cauta confortul in bratele parintilor, iar acestia le ofera atentie imediata. In general, parintii sunt empatici cu copiii lor si reactioneaza prompt la nevoile acestora. De-a lungul anilor, copiii care au avut atasamente securizante sunt mai putin agresivi si mai echilibrati emotional.
• Atasamentul ambivalent. Copiii cu un astfel de atasament sunt suspiciosi cu strainii, devin stresati atunci cand parintii nu se afla in preajma lor si nu se simt in siguranta decat atunci cand unul din parinti e langa ei. Uneori dupa perioada de absenta, copiii tind sa isi respinga parintii cu agresivitate. Mai tarziu, in viata, copiii cu atasament ambivalent pot deveni dependenti de partenerii de viata.
• Atasamentul evitant. Copiii din aceasta categorie tind sa isi evite parintii si nici nu observa atunci cand parintii lipsesc din preajma lor. Ei nu manifesta preferinte pentru un parinte sau altul si nici nu fac prea mari diferente intre parinti si straini. 
• Atasamentul dezorganizat-nesigur. In acest caz vorbim de o lipsa clara a comportamentelor specifice atasamentului. Actiunile si raspunsurile copiilor fata de parinti si invers sunt amestecate incluzand atat evitarea, cat si rezistenta. Copiii cu un astfel de atasament sunt descrisi dpret confuzi in preajma parintilor, imprastiati si dezorganizati.

Atasamentul securizant este cea mai buna forma de atasament intre parinte si copil avand efecte pozitive si asupra dezvoltarii zonelor din creier responsabile cu prelucrarea emotionala si de comunicare. Modul in care copiii se ataseaza de parinti sta la baza modului in care va interactiona cu alte persoane, de-a lungul intregii sale vieti.

Ce tip de atasament ai?

Am aflat cum se formeaza fiecare tip de atasament, acum vedem cum se manifesta acesta la maturitate. Afla ce tip de atasament ai alegand descrierea care ti se potriveste cel mai bine cand vine vorba de felul in care actionezi acum, la maturitate:

Atasamentul securizant

• Esti pozitiv cu cei din jur
• In majoritatea zilelor poti sa spui ca esti fericit, iubesti si te simti iubit, acceptat si competent
• Te poti conecta cu alti oameni fara a-ti simti propria identitate (preferinte, interese, valori morale) amenintata
• Te astepti de la cei din jur sa te ajute cand ai nevoie si oferi ajutor celor din jur
• Oferi libertate partenerului de cuplu si altor oameni cu care interactionezi, avand incredere in alegerile si deciziile lor

Atasamentul preocupat sau anxios

• Esti mereu preocupat de ceea ce oamenii din jur spun despre tine
• Te simti nesigur in relatiile cu cei din jur si ai nevoie sa fie in permanenta langa tine
• Iti este reprosat ca limitezi libertatea partenerului de cuplu, pe care o interpretezi ca lipsa de afectiune.
• Simti ca niciodata nu primesti suficienta afectiune, incurajare sau apropiere din partea celor dragi
• Parintii cu acest stil de atasament se pot raporta copilul lor ca la o sursa de implinire emotionala pe care ar trebui sa o primeasca din partea unor adulti (nevoia de prietenie sau de intelegere, de exemplu)

Atasamentul evitant

• Esti independent si ai consideri ca nu ai nevoie de cei din jur. In consecinta, nu iti place sa ceri si sa primesti ajutor
• Consideri ca este preferabil sa ramai detasat emotional de majoritatea oamenilor
• Iti este usor sa te detasezi emotional in situatiile intense in care ar fi natural sa reactionezi cu trairi puternice
• Iti este greu sa iti exprimi sentimentele si emotiile in relatia de cuplu sau in relatia cu copilul
• Este posibil sa nu iti amintesti prea multe din copilarie si sa nu consideri ca aceasta are vreo influenta asupra vietii tale actuale.

Atasamentul dezorganizat

• Simti nevoia de a te conecta cu cei din jur, dar te temi ca vei fi respins sau ranit.
• Treci des prin stari emotionale opuse si incontrolabile in relatiile cu cei din jur.
• Respingerea unei persoane dragi iti trezeste panica, dar apropierea acesteia de tine iti poate trezi indiferenta.
• Iti poate fi teama ca vei fi abandonat, dar in acelasi timp, iti este dificil sa iti manifesti afectiunea fata de partener

Luand in considerare importanta atasamentului, specialistii recomanda parintilor sa foloseasca din plin cel putin primii doi ani de viata ai copilului pentru a forma un atasament securizant cu acesta. Deprivarile din aceasta perioada sunt critice pentru dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a copilului.