Timiditatea la copii

Propus de: Mirela Tiganas   |   18 decembrie 2015    |   2212 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani.

timiditatea
„Ultimul lucru la care se gandesc parintii cand asteapta nasterea copilului lor este sa se intrebe daca e sau nu timid” spune psihologul american Philip G. Zimbardo. De obicei, se asteapta pana cand apar unele probleme de comportament, iar copilul simte un disconfort foarte mare.

Daca pentru oamenii de stiinta timiditatea este un fenomen fascinant, pentru ca reprezinta centrul ideii de OM, pentru ca este locul principal in care oamenii iau contact unii cu ceilalti si reusesc in acest efort sau nu pentru a deveni fiinte sociale, pentru persoanele timide/copiii timizi, „inchisoarea tacuta” a timiditatii poate fi un cosmar.

Cum recunoastem un copil timid la scoala, dar si acasa?

El poate fi:

  • conformist
  • supus
  • are voce stinsa
  • vorbeste putin
  • rareori impartaseste idei/probleme
  • roseste foarte usor
  • rareori stabileste interactiuni cu ceilalti
  • retras cand intalneste straini.

Timiditatea este o „atitudine mentala” care predispune persoanele sa fie extrem de preocupate de evenimentele sociale (mai ales de reactiile din partea celorlalti) si, astfel, dezvolta o sensibilitate la cel mai mic semn de respingere. De fapt, cheia ar putea fi „dificultatea de a comunica cu ceilalti”.

Cauzele posibile ale timiditatii

Timiditatea are si o componenta genetica, pentru ca temperamentul bebelusului il poate predispune sa reactioneze intr-un fel sau altul la situatii noi, dar are si o componenta care deriva din mediu, pentru ca mediul este responsabil de modelarea caracterului copilului.

  • Asteptarile prea mari ale parintilor

Data fiind natura competitiva a societatii in care traim, este dificil din partea unor parinti sa nu aiba asteptari inalte de la propriul copil, acesta devenind cel mai vizibil simbol al parintilor lui.

Atunci cand asteptarile parintilor sunt prea mari, copiii sunt programati, din start, la esec. Asteptarile trebuie sa fie in concordanta cu varsta copilului, dar si cu abilitatile lui, cu ceea ce realmente poate face copilul. Copiii ai caror parinti au asteptari prea mari vor internaliza aceste asteptari si si le vor impune siesi, devenind adulti perfectionisti si care nu vor avea curajul sa incerce lucruri noi, pentru ca, „daca nu fac ceva perfect, mai bine nu-l mai fac deloc.”

Cheia succesului este practica, astfel ca lasati copilul SA INCERCE, SA FACA!

Cand parintii asociaza dragostea lor cu succesul/performanta copilului, in mintea celui din urma se dezvolta ideea „sunt bun doar in masura in care am succes”. Auzim des „Daca nu esti cuminte, nu te mai iubesc!”

  • Asteptarile prea scazute ale parintilor

Extremele au acelasi efect si sunt daunatoare in aceeasi masura. Un copil de 2 ani are nevoie sa fie imbracat de catre parintii lui, dar la unul de 6 ani acest lucru nu mai poate fi considerat acceptabil.

Pentru a se simti independent, un copil are nevoie sa creada ca are alternative si le poate face, realiza. Parintii sunt vazuti ca experti de catre copii, iar daca unul dintre parinti crede ca propriul copil nu se poate pieptana, incalta, spala pe dinti etc, atunci acel copil va internaliza punctul de vedere al parintelui (si chiar nu va putea).

Cum prevenim timiditatea?

  • atingeti, mangaiati copilul, bebelusul – studiile arata ca acei copii ai caror mame au raspuns la nevoile emotionale ale copiilor au dezvoltat ceea ce, stiintific, se numeste „atasament securizant”  (Bowly – „Teoria atasamentului”);
  • vorbiti cu bebelulusul, cu copilul – chiar daca un copil e prea mic pentru a intelege limbajul, vorbind, povestind, cantand il vor ajuta sa-si „seteze” un „program social in miscare”(Ph. Zimbardo);
  • ajutati-l sa-si inteleaga si sa-si exprime emotiile, sa vorbeasca despre ele;
  • iubiti-va copilul neconditionat;
  • stabiliti limite, disciplinati cu dragoste;
  • invatati-i sa fie toleranti;
  • construiti-le increderea in sine si in ceilalti oameni. Copiii au incredere daca sunt investiti cu incredere. Au incredere in oameni doar cand li s-a acordat incredere si au invatat aceasta lectie;
  • acordati atentie copilului – lasati copilul sa inteleaga ca este important si pretios pentru dumneavoastra (desi unii copii par a avea nevoie 110% din atentia noastra).

Cum cresc increderea in sine a copilului meu?

  • fa-l responsabil – la inceput, de lucruri marunte, cum ar fi un animal de companie sau poate unul de plus;
  • ofera-i atentie;
  • asculta-l ori de cate ori are ceva de spus;
  • ofera-i dragoste neconditionata;
  • pune limite;
  • recunoaste-i punctele pozitive si incurajeaza-l;
  • compara-l doar cu sine insusi, pentru ca fiecare este UNIC;
  • sprijina-l sa incerce ceva nou;
  • ajuta-l sa-si inteleaga emotiile, dar sa le inteleaga si pe ale celorlalti;
  • incurajeaza-l sa-si asume riscuri.


Autor:

Mirela Tiganas

0751291115

www.psymind.ro


*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/lilivc/3505349701/

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema