L-am prins cu minciuna. Ce fac acum?

Cand devine o problema?

  • cand copilul inventeaza povesti care pot rani alte persoane si pe care le prezinta ca fiind adevarate,
  • cand copilul refuza in mod constant sa recunoasca greselile pe care le-a facut (“Nu am desenat pe pereti!”), iar parintii se infurie,
  • cand copilul inventeaza frecvent povesti care nu pot fi adevarate, iar parintii ajung in situatia de a nu sti cum sa reactioneze in fata fabulatiei copilului.

In ce situatii apare?

  • cand copilul vrea sa atraga atentia si aprobarea persoanelor apropiate,
  • cand imaginatia copilului este atat de activa incat acesta nu face cu adevarat diferenta dintre realitate si lucrurile imaginate,
  • cand copilul isi doreste ca ceva care s-a intamplat sa nu se fi intamplat. La varste mici, atunci cand face o greseala si nu recunoaste, este posibil sa faca acest lucru doar pentru ca isi doreste ca acest lucru sa nu se fi intamplat.
  • cand copilul uita lucrurile pe care le-a facut,
  • odata cu dezvoltarea limbajului, pe la 3-4 ani, copilul isi descopera si capacitatea de a nu spune totul, de a pune stapanire pe propria sa lume imaginara, care ii apartine. Este o etapa importanta in dezvoltarea copilului.

Ce solutii exista?

  • Pana la varsta de 5-6 ani, copilul nu intelege diferenta dintre adevar si minciuna, asa ca este bine sa privesti toate povestile imaginate de copil intr-un mod relaxat. Mai mult.
  • Atunci cand copilul minte in legatura cu o greseala pe care a facut-o, nu il acuza sau pedepsi, ci incurajeaza-l sa iti spuna adevarul.
  • Incurajeaza imaginatia copilului, punand intrebari despre lucrurile care s-ar putea intampla daca povestile pe care le inventeaza ar fi adevarate (“Ce crezi ca ar face un elefant daca ar aparea la noi in curte?”).

Articole despre "L-am prins cu minciuna. Ce fac acum?"

Mai multe


Intrebari si respunsuri despre "L-am prins cu minciuna. Ce fac acum?"