characters characters

Ministerul Educatiei elaboreaza o strategie nationala privind educatia parentala

Proiectul este supus dezbaterii publice

14 iunie 2018    |   3634 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani, 18 ani +.

educatie parentala strategie nationala
Ministerul Educatiei a lansat in dezbatere publica in perioada 11 iunie-10 iulie 2018 proiectul strategiei nationale pentru educatia parentala in Romania.

Educatia parentala are scopul de a-i sprijini pe parinti in cresterea si educatia copiilor, in constientizarea rolurilor pe care le au in raport cu copiii si de a le imbunatati competentele parentale.

Obiectivul principal al strategiei de educatie parentala il reprezinta imbunatatirea sau schimbarea atitutinilor, viziunilor si practicilor parintilor romani astfel incat acestea sa urmeze recomandarile psiho-pedagogiei moderne.

Educatorul parental este definit ca profesionist cu pregatire initiala in domeniu socio-uman sau medical (educatori, profesori, medici, asistenti medicali, asistenti sociali, psihologi), care a participat la un program de formare specializata in domeniul educatiei parentale.

Cum vor fi atinse obiectivele strategiei de educatie parentala?

  • centrele de resurse si informare pentru parinti deja existente vor fi incluse in infrastructura necesara realizarii programelor de educatie parentala
  • va fi creata o baza de date cu furnizorii de formare in educatie parentala
  • va fi revizuit si completat cadrul legal privind dezvoltarea abilitatilor si competentelor parentale si racordat la standardele internationale privind  asigurarea protectiei drepturilor copilului
  • profesia de educator parental va fi inclusa in Clasificarea Ocupatiilor din Romania
  • elaborarea, aprobarea si implementarea unui curriculum integrat la nivel national (care sa abordeze holistic copilul) privind dezvoltarea competentelor parentale, destinat specialistilor din diverse sectoare (protectie sociala, educatie, sanatate, justitie, cultura, politie, protectia mediului, lucrul cu tinerii etc.), care lucreaza cu copiii si parintii.
  • introducerea disciplinei optionale „Educatie parentala” in planul de studii (la nivelul claselor liceale, colegii, scoli profesionale, universitati);
  • selectarea si formarea resurselor umane din diverse sectoare in domeniul parentalitatii pozitive. Pentru promovarea egalitatii de gen in randul participantilor la program, se va urmari existenta unui raport echilibrat intre numarul de femei si barbati selectati pentru a activa ca educatori parentali.

Educatia parentala in alte tari din Europa

La nivelul Consiliului Europei se incurajeaza parentalitatea pozitiva, respectiv „comportamentul parental bazat pe urmarirea interesului superior al copilului, care este stimulant, abilitant si nonviolent si care ofera recunoastere si orientare care implica stabilirea de limite pentru a permite dezvoltarea deplina a copilului”.


Scopul tuturor politicilor si masurilor adoptate in acest sens ar trebui sa fie dezvoltarea armonioasa (in toate dimensiunile sale) si tratarea adecvata a copiilor, cu respectarea drepturilor fundamentale si a demnitatii lor. Ca o prioritate, ar trebui luate masuri pentru a elimina neglijarea copilului si abuzul fizic sau violenta psihologica (inclusiv umilirea, tratamentul degradant si pedepsele corporale)” .

Ministerul Educatiei trece in revista felul in care educatia parentala este realizata in alte tari europene.

  • In Spania, scoala şi furnizorii privati (ONG) ofera servicii de educatie parentala cu resurse care vin din partea statutului sau a donatorilor privati. Prestatorii de servicii sociale (publici sau privati) ofera servicii de educatie parentala unor categorii specifice de beneficiari: parinti imigranti, parinti beneficiari de servicii sociale, asistenti personali, familii biologice ale copiilor care se afla in ingrijire la asistenti parentali profesionisti etc.
  • In Italia, un accent deosebit se pune pe educatie parentala dintr-o perspectiva medico-sociala, iar dezvoltarea serviciilor pentru sustinerea parentalitatii si a programelor de educatie parentala este sustinuta din 1997.
  • In Franta exista, din 1999, un Birou Interministerial pentru Familie, care ii sprijina pe parinti in exercitarea parentalitatii, asigurind coordonarea si monitorizarea serviciilor de suport parental.
  • Din 1999, Suedia are o strategie nationala pentru sprijin parental, in care sunt prevazute o serie de recomandari privind asigurarea suportului parental de catre autoritatile de la nivel regional si comunitar. Acestea se concentreaza pe imbunatatirea serviciilor de sprijin parental destinat unor categorii specifice de parinti, cum ar fi cei ai copiilor cu nevoi speciale. 

Printre problemele identificate in Romania, care sustin nevoia unei strategii de educatie parentala se numara:

  • Rata crescuta a mortalitatii infantile. Mortalitatea infantila in Romania continua sa fie cea mai ridicata din Uniunea Europeana.
  • Malnutritia (distrofia)'şi prematuritatea, ca diagnostice favorizante ale deceselor. Se remarca, de asemenea, faptul ca exista o corelatie intre gradul de şcolarizare al mamelor şi mortalitatea infantila, cele mai multe decese inregistrandu-se in randul nascutilor vii ai caror mame nu au studii sau au studii elementare sau medii. In functie de ocupatia mamei, majoritatea deceselor la 0-1 an s-au inregistrat la copii ai caror mame sunt casnice, fapt care demonstreaza ca nu lipsa de timp, ci mai degraba lipsa de pregatire şi educatie influenteaza decesele infantile.
  • Procentul ridicat al copiilor crescuti in familii sarace si o rata crescuta a abandonului familial si a copiilor parasiti in spitale care raman fara acte de identitate.
  • Fenomenul copiilor ai caror parinti sunt plecati in strainatate (la munca). La sfarsitul lunii iunie 2015, cifrele oficiale indicau un numar total de 81.581 copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate.
  • Numarul crescut al copiilor abuzati, neglijati, exploatati. La sfarsitul lunii decembrie 2014, cifrele oficiale indicau un numar de 12.542 de copii abuzati, neglijati, exploatati (date ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie). Un studiu UNICEF din 2015 a aratat ca in Romania, atunci cand un copil greseste, prima reactie a 54% dintre parinti este de a ridica vocea, iar 11% dintre parinti palmuiesc imediat copilul sau il trag de par. Violenta verbala – adica tipatul, injosirea, amenintarea – nu este perceputa ca act de violenta, iar violenta fizica e adesea perceputa ca fiind ceva obisnuit.

Poti citi proiectul complet aici si poti trimite observatii,pareri, sugestii la adresa de email claudia.teodorescu@edu.gov.ro.


*Sursa foto: Pixabay.com

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    Dorian C. Stenn    27.06.2018 - 01:10
    Tehnica aceasta de a strecura idei de actiune utile si universal recunoscute ca umanitare, cu obiective perfide, profund danatoare dar invaluite intr-un ambalaj stufos de vorbarie demagogica si snoaba, nu ma pcaleste pe nimeni ! Incontinența asta verbală care vrea să mascheze intențiile de dictatură a statului anti-familie creștină, este dezgustătoare. Părinții au nevoie de normalitate bio-psiho-socială ca să își poată dedica timpul și inima pentru educarea sănătoasă a propriilor copii. Nu au nevoie de dictatură ideologică . Am scăpat de dictatura comunistă cu greu. Acum ni se bagă in cap cu forța o altă dictatură a ,,diversității" și bramburelii de gen ?!