characters characters

Educatia pozitiva – modalitatea prin care copiii pot fi crescuti fara violenta si pedepse

24 septembrie 2014    |   2097 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/criminalintent/6058170618


Romania este tara in care expresiile „bataia este rupta din rai”, „copilul este pupat doar in somn” sau „unde da mama creste” nu sunt doar la nivel teoretic, astfel ca, faptul ca 63% dintre copiii romani afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor atunci cand se comporta altfel decat acestia doresc sau se asteapta nu mira pe nimeni.


Chiar daca in Romania utilizarea pedepsei corporale asupra copiilor este sanctionata prin lege de aproximativ un deceniu, acest fapt nu genereaza nici pe departe asteptarea ca un parinte care isi loveste copilul sa isi piarda acest statut. Bataia este un comportament social acceptat si mostenit din generatie in generatie, chiar daca multi parinti recunosc ca, in afara unei supuneri imediate din partea copilului si de iluzia proprie ca au facut ceva pentru a corecta o problema de comportament, o asemenea reactie nu aduce altceva decat emotii negative de ambele parti. Practic, parintii se vor simti vinovati si rusinati pentru pierderea cumpatului, pentru faptul ca si-au ranit copilul, iar copilul va simti teama sau furie fata de parintele sau, precum si confuzia generata de faptul ca aceeasi mana mangaie si loveste deopotriva.


In clipa in care se ajunge la bataie, cei mai multi parinti invoca situatiile in care comportamentul copilului devine atat de problematic, incat simt nevoia sa aplice o interventie imediata si severa. Aceasta nevoie se intemeiaza pe convingerea, pe care multi adulti o impatasesc, ca un copil invata prin suferinta cele mai importante lectii de viata – lectia respectului fata de celalalt, a supunerii fata de reguli, a onestitatii si a responsabilitatii. Doar ca, ce se pierde din vedere printr-o asemenea convingere este tocmai intelegerea cauzelor care au dus la aparitia comportamentelor problematice ale copiior si a faptului ca, de foarte multe ori, chiar prin reactiile lor, adultii mentin sau agraveaza aceste comportamente.


Ce este educatia pozitiva?

- Modalitatea prin care copiii pot fi crescuti fara apel la violenta si pedepse, in acord cu respectul pentru ei ca fiinte umane, cu nevoi de protectie, suport si iubire neconditionata.


- Educatia pozitiva nu inseamna permisivitate si indulgenta din partea parintilor, nu presupune lipsa regulilor, asteptarilor si a limitelor sau a lasa copilul sa face ce vrea si cand vrea.


- Este modalitatea prin care parintii isi muta atentia de pe obiectivele pe termen scurt - vreau sa ma asculte acum, catre obiectivele pe termen lung – vreau ca, copilul meu sa devina un adult autonom, responsabil si echilibrat, cu care eu sa am o relatie calda si apropiata si peste 20 de ani. Aceasta schimbare de focus ii ajuta pe parinti sa se gandeasca in fiecare moment: ce am facut astazi pentru a ma apropia de copilul meu? In ce fel faptul ca l-am lovit sau am tipat la el il invata pe copil sa devina autonom, responsabil, echilibrat si apropiat de mine peste 20 de ani? Prin aceasta metoda, parintii promoveaza solutiile care il invata pe copil autocontrolul si autodisciplina, pe care acesta si le va insusi chiar si atunci cand parintele nu este in preajma.


- Educatia pozitiva inseamna comunicarea clara a limitelor si regulilor fata de copil, astfel incat acesta sa inteleaga care sunt asteptarile celor din jur fata de comportamentul sau in diferite contexte de viata.


- Educatia pozitiva inseamna a modela si a sprijini invatarea acelor abilitati care il vor ajuta pe copil sa faca fata in situatii dificile: cum sa isi gestioneze emotiile de frica, furie sau tristete, cum sa reactioneze cand este agresat sau respins de alti copii, cum sa accepte un refuz sau o invitatie, cum sa aplaneze un conflict, cum sa negocieze, cum sa-si construiasca si sa mentina o relatie de prietenie, cum sa faca fata efortului si oboselii etc. Niciun copil nu va reusi sa satisfaca asteptarile parintilor fara credinta ca este suficient de valoros, special si daruit pentru a face ceea ce si-a propus. Un copil certat, criticat, etichetat negativ isi va identifica limitele si greselile, fara a-si identifica si resursele, atuurile. Pentru a invata despre sine ca poate sa reuseasca, copilul are nevoie de atentia si mesajele pozitive ale parintilor. Printr-o asemenea atitudine, copilul va avea incredere ca va gestiona orice situatie provocatoare, iar parintii, odata iesiti pe usa casei, vor avea credinta ca acesta va folosi intelept darurile pe care le-au sadit ani de zile in mintea si in sufletul sau.


- Educatia pozitiva inseamna cunoasterea copiilor si a ritmului lor de dezvoltare, pentru a avea asteptari realiste de la ei. Mai inseamna si raportarea la ei ca la o alta fiinta umana, cu drepturi si nevoi, nu ca la o proprietate de care noi, oamenii mari, dispunem dupa bunul plac.

A educa pozitiv copilul inseamna a aduce in relatia parinte-copil caldura, dar si structura si limite, obiective pe termen lung, care sa ne ghideze pasii zi de zi, intelepciunea de a transforma orice situatie cotidiana, cat ar fi de negativa, de provocatoare, intr-o lectie de empatie, respect, intelegere a nevoii care a creat acea situatie. Orice parinte, trebuie sa isi puna permanent intrebarea: in ce masura, ceea ce voi face sau voi spune acum, ne ajuta, pe mine si pe copilul meu, sa nu ne mai gasim intr-o astfel de situatie?


Diana Stanculeanu, Psihoterapeut Salvati Copiii

Articol elaborat in cadrul campanie „Zambetul care ascunde frica”, derulata de Salvati Copiii pentru eliminarea violentei impotriva copiilor.

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Briella Briella
    Briella Briella    20.02.2018 - 10:05
    Iulian: dacă simți că ai un comportament mai violent decât ți-ai dori, înseamnă că trebuie să îți exersezi autocontrolul și să îți înțelegi mai bine propriile emoții. Autocontrolul înseamnă capacitatea de a decide să nu facem o anumită acțiune deși ne-am dori să facem asta (de exemplu, să nu împingem un alt copil) sau, dimpotrivă, să facem un lucru care nu ne place foarte mult, dar care este necesar (de exemplu, temele). Poți să îți dezvolți autocontrolul dacă te pregătești dinainte pentru situațiile în care știi că ai reacții violente și îți propui să fii mai calm. De asemenea, cunoașterea propriilor tale emoții te poate ajuta să eviți comportamentele violente. De exemplu, când îți dai seama că te enervezi pe cineva, poți decide să iei o pauza de la discuție sau pur și simplu să o întrerupi. Te poți calma făcând o plimbare, ascultând muzică sau respirând profund de 10 ori. Citește mai multe despre emoții și autocontrol și încearcă să pui în practică informațiile pe care le-ai găsit.
  • Fără foto
    Iulian    16.02.2018 - 20:16
    Am asa o problema de rezolvat. Ce ma inpeadica sa am tot timpul un comportament fara violenta?