Asteptarile profesorului de la elevi influenteaza rezultatele copiilor
Nu doar eforturile depuse de copii pentru a invata conteaza atunci cand vine vorba de rezultatele lor, ci si asteptarile profesorilor de la elevi.
Primele studii pe aceasta tema au fost realizate in 1964, de catre profesorul Robert Rosenthal. Ideea acestuia a fost sa vada ce anume se intampla daca profesorilor li s-ar spune ca elevii din clasa lor sunt predestinati sa aiba succes. Rosenthal a dat elevilor un test obisnuit care masoara IQ-ul, spunand profesorilor ca este un test special, care va prezice care elevi vor evolua intelectual in mod spectaculos in viitorul apropiat. Dupa completarea testului, Rosenthal a ales la intamplare cativa copii din fiecare clasa, despre care a spus profesorilor ca sunt destinati sa aiba un IQ foarte mare.
Urmarindu-i pe elevi timp de doi ani de zile, Rosenthal a descoperit ca asteptarile pe care profesorii le aveau de la acesti copii i-au influentat foarte mult pe cei din urma. Copiii chiar si-au dezvoltat inteligenta daca profesorilor li s-a spus sa se astepte la acest lucru.
Explicatia oferita de Rosenthal este ca asteptarile profesorilor fata de elevi influenteaza interactiunile dintre cadrul didactic si copii. Atunci cand interactionau cu elevii despre care credeau ca sunt speciali, profesorii le ofereau mai mult timp sa raspunda, ofereau feedback mult mai specific si mai multe aprobari. In mod uzual atingeau mai des elevii, le zambeau, iar acestia raspundeau gesturilor facute de cadrele didactice.
„Nu e magie, nu e telepatie. E doar una din miiile de moduri in care poti sa tratezi oamenii zi de zi”, spunea Rosenthal.
Robert Pianta, decan al facultatii Curry School of Education din cadrul Universitatii Virginia, sustine ca, pentru a schimba asteptarile profesorilor fata de elevi, profesorii are nevoie sa invete sa isi schimbe comportamentul fata de copii.
Pianta impreuna cu alti cercetatori au urmarit inregistrari video ale profesorilor la clasa si au identificat cele mai eficiente comportamente si metode de predare. De asemenea, au identificat felul in care asteptarile profesorilor influenteaza atat propriul lor comportament, cat si interactiunile din clasa.
Spre exemplu, daca un profesor porneste de la ideea ca baietii sunt galagiosi si intrerup mereu ora, atunci cand va pune o intrebare la clasa si un baiat va flutura agitat mana cerand sa raspunda, prima reactie a profesorului va fi sa il dojeneasca pe elev si sa ii ceara sa stea linistit. Acest comportament il va frustra pe copil, il va afecta emotional si il poate face sa reactioneze agresiv, confirmand astfel convingerea profesorului. Dar daca profesorul nu are convingerea ca baietii trebuie controlati, nu va percepe comportamentul copilului ca amenintator si va reactiona altfel, lasandu-l pe copil sa raspunda, dar cerandu-i ca mai intai sa stea jos si sa se linisteasca, de exemplu.
Cercetarile lui Pianta arata ca profesorii implicati intr-un training comportamental intens, in care invata in mod practic sa interactioneze altfel cu copiii si primesc sprijinul mentorilor, isi shimba mai mult asteptarile fata de elevi decat profesorii care participa doar la un curs de pedagogie.
Sfatul lui Pianta este de a incerca sa schimbam comportamentele profesorilor pentru a putea schimba credintele lor. „E mai usor sa lucrezi din exterior spre interior daca vrem sa schimbam asteptarile”, mai spune acesta. Cu alte cuvinte, daca vrem sa schimbam mintea, doar vorbele s-ar putea sa nu fie suficiente.
Sursa:Kqed.org
*Sursa foto: www.ilmicrofono.it
Adauga tu primul comentariu: