As vrea sa iti propun un exercitiu. Deschide o discutie despre droguri nu numai de fata cu copilul tau, ci fiind prezenti si alti adolescenti (o comunicare prealabila cu parintii acestora nu ar strica). Lasa-te “educat” pe acest subiect. Nu reactiona negativ sub nici o forma. Sunteti acolo la o discutie amicala. Sub protectia grupului ei vor fi mai deschisi. Pune intrebari, cere-le amanunte despre cazuri concrete. Evita totusi sa curiozitatile “politienesti” caci devii suspect. Asculta cu rabdare. Nu te descuraja daca la inceput esti luat in ras. Aceasta este arma de aparare favorita a adolescentilor. Mesajul de adancime insa va fi unul puternic si anume acela ca te oferi ca partener de discutie si ca il tratezi ca egal. In timp, satisfactiile vor fi mult mai mari decat dezamagirile (posibile) de moment.  

 

Problema consumului de droguri a devenit subiect de interes pentru parinti. Oricat de neplacut este acest lucru, o atitudine preventiva este preferabila unei atitudini de tipul “Copilul meu nu ar face asa ceva niciodata”.  

Tinerii consuma droguri din motive a caror particularitate face imposibila o strategie universala, in ciuda faptului ca avem cateva indicii generale: anturajul , plicisul, nevoia de a experimenta, inclinatia spre excese etc.

Acest articol isi propune sa indice cateva modalitati prin care parintii sa ajunga la o comunicare preventiva cu adolescentul in ceea ce priveste consumul de droguri sau cu alte cuvinte “Ce as putea face in asa fel incat sa scad riscul consumului la copilul meu?”.

Fara a fi alarmisti, este bine sa evitam credinta comuna, dar profund eronata ca este posibila eliminarea definitiva a oricarui pericol si ca numai adolescentii proveniti din familii dezorganizate sau cu o educatie precara ajung sa consume droguri.

In fapt, o serie de studii stiintifice orientate pe aceasta tema arata contrariul. Adolescentii proveniti din familii cu statut social ridicat si educatie superioara ajung sa renunte la siguranta si confort, devenind in timp dependenti. In fapt, este recomandabil sa evitam credinta ca amenintarea consumului de droguri apartine altora, precum si credinta ca actionand intr-un fel sau altul pericolul va fi complet depasit. Chiar si cu o educatie corespunzatoare, adolescentul poate sa ajunga sa experimenteze, iar motivul acestui fapt poate sta chiar in natura umana. Prin urmare, acest comportament nu se lasa modelat usor. Oamenii au experimentat dintotdeauna in ciuda pericolelor implicate iar acest lucru va ramane valabil mereu. Rezumand, putem spune ca scaderea riscului de consum porneste de la acceptarea faptului ca fenomenul poate exista.