Te-ai intrebat vreodata care sunt factorii care determina consumul de droguri in randul tinerilor? Sau cum influenteaza relatiile de familie gradul de risc de consum de droguri? Iata ce spun specialistii despre acest subiect. 

A fost semnalat faptul ca relatia familiala determinata de diferitele stiluri de crestere influenteaza comportamentul copiilor si poate duce la favorizarea anumitor trasaturi de personalitate (Hoffman, Paris si Hall, 1995).

Aceste stiluri de crestere pot fi clasificate in functie de doua dimensiuni principale:

• Controlul parintesc: se refera la gradul in care parintii stabilesc limitele comportamentului copiilor.
   
• Caldura parinteasca: gradul de afectiune sau valorizare a copiilor.

Conform acestor doua dimensiuni, familiile se pot situa in patru categorii cu patru stiluri de crestere fundamentale: autoritar, permisiv, democratic si neglijent.

Parintii autoritari exercita un control strict asupra comportamentului copiilor, dar arata foarte putina afectiune sau aprobare fata de acestia. Atunci cand actiunile sau credintele copiilor intra in conflict cu punctele de vedere ale parintilor cu privire la comportamentul adecvat, copiii sunt pedepsiti prin puterea fortei sau autoritatii. Parintii autoritari se asteapta ca lucrurile sa fie acceptate de catre copil, fara sa li se ceara parerea.

Parintii permisivi impun putina disciplina sau deloc, aratand pentru copiii lor o dragoste neconditionata. Evita controlul fizic, nu sunt punitivi si necesita aprobarea din partea copilului cu privire la diferitele actiuni. Acest tip de parinti cer putin de la copiii lor, care isi regleaza singuri propriile activitati, nefiind fortati in nici un moment sa se supuna regulilor impuse de altii.

Parintii democratici sau competenti sunt pe rand receptivi si exigenti, acceptand si incurajand progresiv autonomia copiilor. Considera necesar controlul, dar utilizeaza argumente bazate pe motivul de a-l realiza. Parintii democratici pastreaza o comunicare deschisa si flexibila cu copiii lor. Scopul este de a reusi conformarea copilului cu responsabilitatea si acceptarea normelor grupului fara a-si pierde autonomia.

Parintii indiferenti sau neglijenti sunt cei care nu exercita nici un fel de control asupra copiilor, dar nici nu le ofera afectiune.

S-a observat ca acei copii proveniti din parinti democratici par a fi copiii cu cea mai buna adaptare psihologica, cea mai adecvata stima de sine, cea mai mare incredere in fortele proprii si cei mai competenti din punct de vedere social. In schimb, copiii parintilor autoritari sunt retrasi, tematori, supusi si putin competenti din punct de vedere social; in timp ce fetele tind a fi pasive si dependente, baietii pot ajunge rebeli si agresivi in adolescenta.

Situatia se inverseaza in cazul copiilor cu parinti permisivi care tind a fi impulsivi, agresivi, avand capacitati reduse de asumare a responsabilitatii ca si de toleranta la frustrare. In unele cazuri pot fi copii activi, creativi, capabili de sa-si controleze agresivitatea si o stima de sine adecvata. In sfarsit, copiii parintilor neglijenti sunt ostili, agresivi si cu mari dificultati de a-si controla impulsurile.