Refuzul de a se desparti pentru un scurt timp de parinte, de a se juca in absenta unui parinte sau de a dormi singur sunt frecvente printre prescolari. Multi dintre parintii care au dificultati in a rezolva aceste situatii isi descriu copilul ca “dependent” si isi doresc sa stie cum sa procedeze pentru a-l ajuta pe copil sa se adapteze la situatii in care ramane singur sau cu alte persoane decat parintii.

Exista o serie de situatii in care copilul refuza sa se desparta de parinte. Iata cateva exemple.

1. Atunci cand il lasi la gradinita impreuna cu educatoarea incepe sa planga. Nu il poti opri din plans si tipete oricat de mult ai incerca.
Recomandare. Pe drumul spre gradinita, povestiti despre ce anume veti face pe parcursul zilei. Ce i se va intampla la gradinita, ce va invata nou, cu cine se va intalni, ce jocuri se va putea juca si, desigur, ce veti face dupa ce va veti reintalni cand vei merge sa-l iei de la gradinita. O astfel de pregatire asupra a ceea ce i se va intampla, il ajuta pe copil sa-si formeze o imagine despre ce anume il asteapta. Astfel, spaima de necunoscut va fi cu mult diminuata.

2. La joaca in parc prefera sa stea cu parintele care il insoteste decat sa incerce sa se joace singur ori cu alti copii.
Recomandare. Poti pretinde ca esti ocupat cu ceva anume (sa cauti o lista, niste numere de telefon in agenda, sa vorbesti la telefon), astfel incat copilul sa se indrepte pana la urma catre ceilalti copii. O alta solutie este sa incepi sa te imprietenesti cu alti copii si incet incet sa-ti ajuti copilul sa se integreze in noul grup. In acest mod, se va implica in joaca celorlalti, iar interventiile tale pot sa scada, incet incet lasandu-l doar pe copilul tau, cu ceilalti.

3. Cand se joaca impreuna cu alti copii, incepe sa planga ori vine dupa tine daca parasesti camera.
Recomandare. Este bine sa ii spui, in timp ce se joaca, ca intentionezi sa pleci din camera pentru cateva minute fiindca ai ceva de facut si te vei intoarce in scurt timp. Copilul va avea predictibilitate, va sti de ce pleci si nu va ramane cu impresia ca il abandonezi ori ca-l parasesti.

4.  Evita interactiunea cu persoanele pe care nu le cunoaste: nu raspunde la intrebari, refuza sa se joace cu ele sau se ascunde de acestea, chiar daca il incurajezi sa comunice.
Recomandare. In aceste cazuri poate sa fie mai degraba prezenta timiditatea decat dependenta. Unii copii nu raspund la intrebarile persoanelor pe care nu le cunosc foarte bine fiindca parintii raspund de obicei in locul lor. Astfel, atunci cand va mai intalniti pe strada cu cineva, de exemplu,  lasa-ti copilul sa raspunda la intrebari. In plus, acasa, incercati jocuri de rol in care sa va imaginati o serie de situatii in care interactioneaza cu persoane necunoscute. Ajuta-l sa inteleaga diferenta dintre strainii pe care ii poate intalni cand este singur (si care pot fi periculosi) si persoanele pe care tu i le prezinti si cu care il incurajezi sa interactioneze. De asemenea, nu uita ca la varste mici, prudenta copiilor in fata persoanelor pe care le intalnesc pentru prima oara este normala. Daca stii ca cel mic nu reactioneaza prea bine la persoanele necunoscute, ajuta-l sa se apropie de ele treptat.

De multe ori, aceasta problema poate fi depasita mai usor daca apelezi la un psiholog.

Copilul tau s-a manifestat in acest fel intr-o situatie sociala?