Primii pasi ai copilului
Andrei a facut primii sai pasi singur in urma cu aproximativ o luna, adica la 1 an si aproape 3 luni. Tarziu, ar spune unii! Asa e, daca incepem sa comparam “performantele” lui cu cele ale altor bebei care au inceput sa mearga la 9-10 luni. Numai ca pe el nu mai vreau sa-l compar. La Darius ma straduiam mult mai tare sa nu compar decat o fac acum. E firesc pe undeva, era intaiul-nascut si eu eram mult mai nesigura pe mine. Din fericire, am inteles intre timp ca fiecare are ritmul sau.
Si succesul sau in viata, ori fericirea lui nu depind de ziua in care a pornit pe piciorusele sale adorabile. Pur si simplu copilasii sunt diferiti, la fel cum nici noi nu semanam in toate. Si poate daca el a mers mai tarziu, asta este din cauza ca “a lucrat” la obtinerea altor achizitii, gen vorbit. El imi pare bine dezvoltat in aria comunicarii pentru ca incearca mult sa numeasca obiectele si ne arata mereu cu degetelele lucruri, intrebandu-ne parca ce este acela, asteptand sa repetam ca sa fixeze informatia prin sertarasele mintii sale.
Numai ca nici asta nu conteaza after all. Cred ca e nevoie sa intelegem ca ei se dezvolta diferit si nimanui nu-i serveste ingrijorarea, compararea in privinta asta (si nici in altele), a mersului, a limbajului. Copilului, in niciun caz. Desigur, daca vorbim de probleme medicale, sau avem banuieli ca ceva n-ar fi in regula, asta e altceva si e important sa ne adresam medicului. Insa altfel, trebuie sa ne recalibram asteptarile si sa ne schimbam mindset-ul.
Citeste continuarea articolului pe Parenting cu Blandete.
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Control psihologic versus control comportamental in relatia parinte-copilControlul psihologic are mai multa legatura cu consecintele negative ale dezvoltarii copilului pentru ca se refera la incercarea de a controla emotiile si gandurile acestuia.
-
Cum incurajam unicitatea copiluluiStim, teoretic, ca fiecare copil este unic si ca este important sa le respectam unicitatea si sa le incurajam dezvoltarea personalitatii. Cum putem face acest lucru cu adevarat?
-
Copilul cu o nevoie excesiva de aprobare si acceptareCopiii si adultii care nu spun niciodata „nu” sunt cei care au o nevoie acuta de acceptare si aprobare.
Adauga tu primul comentariu: