Povestea copiilor care participa la multe concursuri scolare

Propus de: Raluca Lungu   |   08 martie 2013    |   16267 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Secventa de vineri, la clasa I
Eu: - Sunteti toti sanatosi, voiosi? Incepem ora de creatie?
Maia: - Nu, Raluca, eu sunt foarte trista
Ei: - De ce?
Maia: - Azi au fost calificarile pentru concursul de mate, iar tata mi-a spus ca daca nu iau FB nu mai vorbeste cu mine. Am avut 6 greseli, deci nu va mai vorbi cu mine!


Intalnesc saptamanal copii de diferite varste, din diferite scoli, in cadrul unei activitati extrascolare de scriere creativa. Contextul creat la cercul de scriere creativa le permite celor mici sa exteriorizeze, prin cuvant si desen, lumile lor interioare. Personajele lor sunt ei insisi, cu visele si sperantele lor, dar si cu griji si nevoi. Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca intre lumea reprezentata de copil prin cuvinte si propria lume exista multe si incontestabile conexiuni, mai mult chiar, intre personajele din povestea inventata si din viata traita asemanarile merg pana la identificare.

Faptul ca povestea este o cale de vindecare, ca exista adevarate si veritabile terapii prin poveste nu este o noutate si nici o inventie de-a mea. Am ajuns sa inteleg cum functioneaza procesul de creatie in lumea celor mici si am realizat dubla functie pe care o are povestea: ii permite copilului sa experimenteze cum e sa creeze lumi, dar si sa isi exprime propria poveste, sa se vindece cu ajutorul ei.

S-a intamplat la un moment dat, la anumite intervale, in zile consecutive, grupe diferite de copii sa scrie povesti cu subiecte aproape identice. Indiferent de tema propusa, de faptul ca personajele erau umane sau animale, se intampla ca in multe povesti sa apara un concurs, o competitie (de cele mai multe ori la matematica). Girafe, elefanti, pui de iepurasi sau pur si simplu copii aveau de sustinut concursuri. Aspectele care transpareau cel mai adesea din povesti si din ceea ce traiau personajele erau:
- emotia de dinaintea concursului
- teama de esec
- teama de a fi pedepsit
- teama de a nu se face de rusine, de a nu ii face pe parinti de rusine
- neconcordanta intre ceea ce isi dorea copilul si ceea ce pretindeau adultii de la el
- teama copilului de a recunoaste ca este nepregatit
- teama de a nu pierde iubirea parintilor din cauza unei note mici
- ironizarea castigatorului, marginalizarea lui

 

Surprinsa de aceste coincidente, i-am intrebat pe copii daca in zilele anterioare au avut concursuri la scoala. N-a fost o surpriza sa aflu ca da. Situatia se repeta destul de frecvent si nu mi-e deloc greu sa inteleg din povestile copiilor cum au trecut ei prin concurs, cum se raporteaza la evaluarile la care sunt supusi ritmic, ce trairi au avut in timpul concursului si dupa.

Cel mai adesea la scoala, parintii, invatatorii si profesorii iau in considerare doar performanta, nota sau calificativul. Nivelul la care se reduce o conversatie cu copilul pe marginea concursului este de multe ori acesta:
-    Ce nota ai lua?
-    Cate puncte ai luat?
-    Al catelea ai fost pe lista?
-    Ce ai gresit?
-    De ce nu te-ai concentrat?

Daca adultii ar fi dispusi sa treaca dincolo de performanta scolara si de nota, ar afla ca cei mici intra in concursuri cu toata fiinta lor, care inseamna si emotiile, si fricile, si trairile lor, ca dincolo de „ce stiu”, copilul se confrunta si cu „ce simt”, ca presiunea pe care o imprima asupra lor obtinerea unui rezultat care sa-i satisfaca pe cei mari e de multe ori decisiva in felul in care va reactiona in competitie.

Inca din primul an de scoala copilul este plasat intr-o arena competitionala in care trebuie sa-si demonstreze valoarea. Nivelul si ritmul din ce in ce mai alert la care au loc in ultimul timp competitiile si concursurile scolare (indiferent ca sunt la nivel de clasa, scoala, oras, tara) au depasit cu mult rolul lor de a orienta procesul instructiv-educativ. Prin concursurile si competitiile organizate in scoli, din ce in ce mai putin copiii sunt cei care se masoara intre ei.  Nevoia de autovalidare a parintilor (ca sunt parinti buni), a profesorilor (ca sunt bine pregatiti) si a scolilor (ca sunt de elita) devine din ce in ce mai mult pretextul concursurilor scolare, iar copiii – marionete manevrate intr-un joc ce nu le apartine.

Din iubire (uneori gresit inteleasa) pentru cei mici, din prea multa nevoie de a ne asigura ca excelam in roul de parinte ori in cel de educatori, ajungem sa traim in locul copiilor nostri, sa-i folosim pentru a ne face noua insine demonstratii despre propria valoare si sa ii privam de libertatea de a decide ceea ce vor. Chiar este punctajul cel mai important lucru sau drumul pana la el? Chiar este nevoia copilului de a fi mereu evaluat sau a noastra? Noi, ca adulti, cat de des suntem supusi evaluarilor, cate examene dam intr-o luna, intr-un semestru? De ce facem altfel cu copiii?

Tot ce am scris in acest articol nu se vrea o pledoarie impotriva concursurilor si a competitiilor scolare, ci una pentru a reduce incrancenarea cu care ele se desfasoara si de a  reda copiilor concursurile sub forma jocului animat de fair play.

Arhiva de povesti a cercului de scriere creativa e mare si cuprinzatoare. Pentru a ilustra cele spuse mai sus, am selectat doar doua povesti. Pe marginea lor nu pun intrebari si nu formulez concluzii.


Autor: Raluca Lungu
Coordonez cercul de scriere creativa de la Palatul Copiilor din Timisora de 12 ani, unde lucrez cu copii de la clasa I pana la liceu.  Nu fac altceva decat sa provoc copiii la joaca, sa le dau curaj sa se exprime si ii las sa spuna ce simt. Iar rezultatele sunt mai intotdeauna minunate.


Citeste si:

Copiii si concursurile scolare

Cand competitia intre copii nu este benefica

Comentează:
27 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    nu am nume    23.01.2016 - 18:19
    no comment
  • Utilizator Anonim
    Andreea    17.11.2013 - 06:21
    Va dati cu parerea, aruncati cu noroi sau sunteti pro. Nu conteaza absolut nimic din toate acestea! De ce? Simplu: ati uitat ca autoarea are si ea o parere, pe care si-a exprimat-o prin acest articol si nu cred ca a cerut sau ca vrea sa declanseze acest "razboi" pe care l-ati inceput voi. Ati uitat sa respectati parerea celorlati. Asa va educati copiii? Frumos din partea voastra! Se cunoaste cum ii educati. Uitati-va in jur, analizati ceea ce vedeti si trageti singuri concluziile. Eu le-am tras si sunt catastrofale!
  • Utilizator Anonim
    mia    07.04.2013 - 21:49
    ,,Cred ca trebuie sa acceptam concursurile scolare cu toate imperfectiunile lor,asa cum sunt,daca ele aduc un beneficiu copilului.''

    AVETI MARE DREPTATE!
  • Gabriela Vochescu
    Gabriela Vochescu    07.04.2013 - 14:20
    De curand,copilul meu( elev in clasa a II-a) a participat la un concurs scolar important pentru el.La clasa doamna a lucrat zi de zi cu ei,i-a incurajat in fiecare zi sa mearga mai departe.Acest lucru a insemnat foarte mult...nu toti institutorii lucreaza cu daruire la clasa!Pentru asta,ii port recunostinta si ii multumesc din suflet!

    Dar...nu este suficient doar lucrul la clasa pentru ca copilul sa aiba rezultate.Totul trebuie aprofundat acasa,la fel,zi de zi.

    Am incercat sa-l ajut,l-am motivat cat am putut...poate l-am descurajat uneori,poate l-am incurajat prea putin,poate nu am crezut suficient in propriul meu copil...A fost o experienta din care am invatat si eu.A muncit zi de zi,si-a cladit cunostintele in fiecare zi punand cate "o caramida",si inca una,si inca una..

    Si rezultatul a fost pe masura.S-a bucurat foarte mult si eu impreuna cu el.

    Un rezultat bun nu inseamna doar o nota buna sau o medalie.Este recunoasterea muncii in timp indelungat.Daca te pregatesti,pare usor sa obtii o nota buna ...DAR...ce greu este sa te mentii la acelasi nivel,sa ai mereu rezultate bune!

    Noi ,ca parinti, ar trebui sa constientizam copilul ca nu recompensa materiala este cea mai importanta ci castigul unui efort depus.

    Cheia succesului ramane numai efortul de zi cu zi.

    L-am imbratisat pentru rezultatul efortului sau si sper ca a inteles ca in viata "99 la suta este transpiratie si 1 la suta inspiratie"!
  • Utilizator Anonim
    M. Anghel    28.03.2013 - 12:26
    Eu imi consider copiii ca facand parte din viitorul meu, si al societatii din care fac parte. Sunt responsabila direct de buna lor educatie si ca atare cer de la ei tot atata cat cere societatea de la mine. Consider ca perioada propice procesului de invatare nu este alta decat perioada copilariei. Nu consider nici o clipa ca-i fac rau copilului invatandu-l sa lupte. Viata intreaga exact asta este. In ceeace priveste rezultatele nu mi-am certat niciodada copilul pentru esec. Dimpotriva , fiecare esec este pentru mine o si mai mare ocazie de a-mi petrece cat mai mult timp alaturi de copilul meu pentru a-l sprijini. Ce care considera ca nu este nevoie de atatea concursuri cred ca pot refuza sa-si inscrie copiii. Dar nu cred ca nu trebuie sa se organizeze concursuri pentru ceilalti .
    Si inca ceva, dragutii nostrii copii, nu sunt deloc sufocati, zau asa, nici nu aveti idee cat de multe pot asimila.
  • Utilizator Anonim
    Lore    26.03.2013 - 18:04
    Eu cred ca toata viata esti intr-o continua competitie.

    Problema nu e concursul in sine, ci atitudinea parintilor fata de el.
    Un copil trebuie sa invete sa faca fata atat esecului, cat si victoriei.
  • Utilizator Anonim
    ilie diana    25.03.2013 - 09:24
    Sunt destui părinţi care se plâng că şcoala este un chin, dar în acelaşi timp îi împing pe copii să participe la concursuri. Dacă sunteţi profesori, ştiţi cum arată diversele grile de gradaţii de marit, de restrângere etc. Nu sunt şi profesorii într-un fel forţaţi să participe la concursuri? BA DA! pentru că acel calificativ ia prea puţin în seamă activitatea de la clasă, felul în care educi un OM. Nu are şi ARACIP-ul un cuvânt de spus? Se cer tot timpul hârtii şi rezultate la concursuri, altfel profesorii nu mai sunt ceea ce sunt de fapt. Mai avem puţin şi îi transformăm în funcţionari publici...Sistemul , de la Minister , la ARACIP, la acele grile nenorocite de evaluare a transformat concursurile într-o "fabrică" de rezultate pentru profesori sau într-una de "mâncătorie"...
  • Utilizator Anonim
    ioana    21.03.2013 - 17:52
    am doua fetite in ciclul primar si cred ca punem si noi parintii si cadrele o presiune prea mare pe umerii lor in ce priveste numarul mare de concursuri mai ales ca uneori sunt exercitii foarte grele pentru varsta lor
  • Utilizator Anonim
    Diana    17.03.2013 - 12:45
    Fara suparare, dar cred ca gresesti. Am 36 de ani. Eu sunt una din persoanele care a participat la multe concursuri, a luat multe premii in copilarie. Nu am fost niciodata pedepsita daca am avut rezultate mai putin bune. Cred ca asta e esentialul in acest proces. Sa nu pedepsesti copilul, dar multi parinti sunt lipsiti de rabdare in zilele noastre si le este cel mai usor sa pedepseasca, fizic sau verbal. Pot sa spun ca eu si ca adult trec zilnic printr-o competitie si cu siguranta imi voi invata copilul (are acum 4 ani) sa faca la fel. Competitia te invata sa lupti, sa te raportezi la realitatea din jur, scoate ce e mai bun din tine, fortandu-ti limitele. Este ca si la un concurs de alergari de viteza de exemplu. E in regula si sa fugi numai asa, pentru distractia alergatului, insa nu vei castiga niciodata! Dar ce satisfactie iti poate da faptul ca esti castigator! Sentimentul ca ai reusit, nu se compara cu nimic! Iar daca nu reusesc, pentru mine cel putin, a fost intotdeauna un catalizator pentru a incerca cu si mai multa tarie si incrancenare. Si nu pot decat sa le multumesc parintilor pentru ca m-au ajutat sa devin o luptatoare! Asa ca e discutabil punctul de vedere din acest articol.
  • Utilizator Anonim
    danche    15.03.2013 - 10:04
    Da,pareri au fost pareri sunt si vor fi pe tema aceasta.
    Am doi copii si sunt preocupata de educatia lor dar si ingrijorata de vremurile pe care le traim. Despre copii cu performante la invatatura (nu ma refer la copii stresati de parinti sau de profesori, care mai devreme sau mai tarziu clacheaza ci la cei care sunt interesati sa realizeze ceva) nu aflam prea multe din media (a se citi televizor). Dar stirea pe care am auzit-o azi de dimineata si pe care o voi auzi toata ziua, pe toate canalele de stiri prezentata CAZ SOCANT - o eleva de 15 ani a fost injunghiata in fata scolii de fostul iubit (cu care avea o relatie de 2 ani) o transforma pe protagonista intr-o vedeta.
    Probabil si parintii fetei ar fi dorit ca aceasta sa mearga la concursuri decat sa aiba la 13 ani relatii cu indivizi periculosi.
    Da este adevarat, nu trebuie sa ne stresam copii dar trebuie sa stim sa ii educam. Prin educatie eu inteleg mai intai o buna comunicare si integere cu copilul si o reala obiectivitate si apreciere a parintelui asupra copilului sau.
    Si copilul cel mare participa la concursuri din clasa a II-a (acum este in clasa a IV-a) si le priveste ca pe niste testari sau ce merge la scoala in weekend sa completeze niste fise. Se bucura ca se intalneste cu alti prieteni din alte clase, nu este foarte stresat de competitii. Ba chiar incearca sa invete din greseli pentru ca punctajele nu sunt mari de fiecare data. Noi ca parinti il incurajam si el hotaraste daca mai merge sau nu la urmatorul concurs.
    Recent, la Gradi, am auzit urmatoarea afirmatie (de la o doamna educatoare)ca doamna invatatoare X la care vreau sa-mi inscriu fetita nu este atat de buna ca doamna invatatoare Y pentru ca nu are multi copii cu rezultate exceptionale la concursuri, ca nu lucreaza din 5 culegeri la matematica si 7 la limba romana.
    Eu, cunoscand toate persoanele sunt in masura sa fac alegerea corecta, dar un alt parinte care doreste sa isi inscrie acum copilul in clasa pregatitoare si nu cunoaste mai multe detalii ce va face ? Normal ca isi doreste performanta. Dar daca copilul nu va face fata la atatea culegeri si materiale auxiliare?
    Cred ca daca esti un parinte responsabil si tii cont si de aprecierile si sugestiile obiective si responsabile ale cadrelor didactice cu care copilul tau este in contact, iti poti evalua copilul si sa il indrumi spre un drum cat mai bun.
  • Utilizator Anonim
    bobolocu gilda    14.03.2013 - 17:55
    consider ca e bine ca elevii sa participe la concursurile scolare, dar sa nu fie pedepsiti in urma rezultatelor.
  • Utilizator Anonim
    angi riza    14.03.2013 - 15:37
    Va felicit pentru acest articol-atentionare, pe care il consider foarte adevarat! Asa gandesc si simt si eu acest trend de toamna- iarna, respectiv primavara-vara al concursurilor scolare care, s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie si care apasa asupra copilului din toate partile(parinti, invatatori, prestigiul scolii) uneori strivindu-i chiar.
  • Utilizator Anonim
    Mirela    14.03.2013 - 12:44
    Da, corect, competitia este grozava in conditiile unei intreceri oneste...dar, traim in Romania, si doar accidental, un concurs mai poate fi catalogat drept unul corect...
    Suntem vinovati , poate,fiecare dintre noi de haosul din invatamant...
    De la copiatul la Bac sau la Evaluare Nationala, nici macar olimpiadele scolare nu mai reprezinta de multa vreme un exemplu de competitie loiala...
    Am intrat de mult intr-un tunel, fara luminita la capat...
    Nu mai conteaza copilul, dezvoltarea lui armonioasa... conteaza orgoliul dascalului care impune cu orice pret un anume rezultat
    Sunt dascal si parinte, un parinte din afara sistemului nu are cum sa simta complexitatea problemei
    Ceea ce imi doresc pentru copilul meu, doresc tuturor copiilor...o dezvoltare armonioasa, competitiva(nu e un aspect neglijabil absolut de loc, e de altfel premisa unei educatii solide), in care fiecare disciplina sa-si aduca propriul sau aport...
  • Utilizator Anonim
    ioana    13.03.2013 - 19:25
    Imi cer scuze,nu am avut timp sa citesc in intregime comentariile d-voastra,dar vreau sa-mi spun parerea despre aceste concursuri.Spunea cineva mai inainte ca micutii au devenit" niste marionete intr-un joc care nu le apartine" si are dreptate.Vreau sa precizez de la bun inceput ca felicit initiativa cadrelor didactice de a implica elevii in cat mai multe concursuri,dar nu vad cum fac selectia pentru participare daca dintr-o clasa de 25 elevi 20 participa la concurs.Nu cumva ii cam obliga ca sa aiba ce scrie in rapoartele de activitate semestriale si sa-si completeze fisa de autoevaluare de la sfarsitul anului scolar cu un punctaj cat mai mare?Unde mai pui ca din cei 20 de participanti te trezesti ca 15 au obtinut punctaj maxim iar 5 au obtinut locurile 2,3 sau mentiune.Nu exista seriozitate,copilul nu se simte in competitie cata vreme este ajutat de invatator sau cata vreme observa ca altii sunt ajutati sa obtina in mod fortat rezultate maxime.Cine-l crede acasa ca asa stau lucrurile?(din pacate)Am avut elevi care au refuzat sa mai participe la concursuri din aceasta cauza si pe buna dreptate.I-am convins ca orice concurs este o provocare si o noua experienta si s-au lamurit lucrurile.Au inteles ca traim intr-o lume nu prea dreapta si ca trebuie sa facem fata piedicilor care apar si ca nu trebuie sa se impauneze cu ce nu le apartine.E ceva totusi care a deformat notiunea de competitie .Cumva avalansa de fel si fel de concursuri contra-cost care a aparut in ultimii ani cu tot soiul de cadouri pentru cadrele didactice si ceva reduceri la taxa de participare?De ce nu se initiaza concursuri la nivel de scoli,apoi la nivel judetean,gen olimpiada,fara taxa,fara a fi supravegheati copiii de proprii invatatori,corectori fiind tot acestia?Consider ca, daca s-ar scoate din fisele de evaluare punctele acordate cadrelor didactice pentru participarea la concursurile scolare si obtinerea unor locuri fruntase,situatia ar fi alta...
  • Utilizator Anonim
    mama unei olimpice    13.03.2013 - 18:42
    Din pacate atunci cand se da examen pentru intrarea la liceu ,o parte din nota este constituita din media generala din clasele 5-8.Astfel s-a ajuns in situatia ca notele in clasele 5-8 sunt supraevaluate ,nota 7 devenind nota 10 si astfel nu mai stii pe ce loc este copilul tau ,care este capacitatea lui,se tinde catre o egalitate intre copii ,cei mai putin buni au senzatia ca li se cuvin note bune, iar cei buni la invatatura se simt frustati pentru ca X sau Y are aceeasi nota ca el desi stie mai putin,a muncit mai putin,etc.Aici intervin aceste Olimpiade scolare unde la faza judeteana subiectele sunt aceleasi in toata tara ,nu mai intervin profesorii din localitate in conceperea subiectelor si deci nu mai exista suspiciuni ca s-ar fi stiut subiectele ,iar copii care iau note bune au parte de o recunoastere a muncii lor si din punctul acesta de vedere consider ca aceste concursuri scolare sunt binevenite.Cum isi trateaza fiecare copilul in cazul unui succes sau insucces ,este alta poveste.Din observatiile mele sunt parinti care nu accepta ca poate copilul sau nu poate mai mult ,acestea sunt limitele lui si il forteaza mult peste aceste limite,in sensul ca fac tot posibilul sa ajunga acel copil in cea mai buna clasa ,sa participe la concursuri,copiii sunt intr-adevar certati ca nu au rezultate bune ,nu incearca sa-i descopere alte abilitati decat matematica .Din acest punct de vedere dna profesoara care a initiat aceasta discutie are dreptate,in viziunea unora daca nu esti bun la mate nu esti bun de nimic,iar tratamentul acesta se rasfrange asupra copilului.
  • Utilizator Anonim
    Coriliv    13.03.2013 - 18:40
    As dori sa va spun parerea mea despre astfel de concursuri. Cei care predau la clasele mici, stiu foarte bine, ca rezultatele copiilor la aceste concursuri, mai mult sau mai putin aprobate de Minister, constituie" puncte" pentru gradatia de merit a cadrului didactic, sau pentru restrangerea de activitate. Cadrele didactice care nu au rezultate meritorii la aceste concursuri sunt considerate" proaste" sau care nu isi fac datoria la clasa. Mai exista un motiv, acela al comisioanelor incasate de cadrul didactic, pentru o participare numeroasa. Imi pare rau sa o spun ca de multe ori m-am bucurat la cativa lei pe care i-am primit pentru supravegherea unor copilasi. Peste tot in tara, cadrele didactice alearga dupa concursuri, simpozioane, proiecte din care sa poata acumula puncte atat de necesare urcarii pe scara, atat de anevoioasa apromovarii profesionale. Nu e bine ce facem , dar continuam sa ne batem joc de noi, de copiii nostri, de natiune.
  • Utilizator Anonim
    Nina Jurca    13.03.2013 - 18:38
    Felicitari! Ai descris bine situatia...povestile sunt preferate de catre copii, si nu numai, pentru a-si exprima mai usor trairile si gandurile si poate chiar de a gasi solutii creative in diverse situatii de viata. Si cred ca povestile si jocul/ joaca ar trebui folosite mai mult la copiii scolari mici iar concursurile/ competitiile scolare sa fie mai degraba mijloace de stimulare a curiozitatii copilului si a doarintei de cunoastere.
  • Utilizator Anonim
    Branzei Claudia    13.03.2013 - 15:58
    Daca Iovan, Corina si Cerasela sunt cadre didactice, ma bucur ca opiniile mele corespund cu ale lor. Credeam ca am ramas singura cu astfel de opinii si nici n-am indraznit sa le comunic parintilor elevilor ca sa nu-i supar si sa-si ia copiii sa si-i mute in alta clasa.
  • Utilizator Anonim
    Ababei Cerasela    13.03.2013 - 13:08
    Concursurile scolare sunt importante chiar si la clasele primare sau cu atat mai mult la clasele primare unde copiii nu mai primesc note ci calificative care se dau, oricum ,cu multa ingaduinta,si nimeni ,nici copil si nici parinte nu stie exact ce nivel de pregatire are copilul.Eu cred ca aceste concursuri au rolul de a-l obisnui pe copil cu atmosfera de examen si concurs prin care va trebui sa treaca mai tarziu.Concursurile nu ii sperie pe copii decat in masura in care parintele face din rezultate un capat de tara si pedepseste acolo unde ar trebui sa incurajeze.Fata mea a mers la multe astfel de concursuri si nu se teme deloc de ele.Acum se inscrie singura (este in clasa a Va),pe mine doar ma anunta.N-a luat niciodata premiul I la nici unul dar eu nu am pedepsit-o deloc.Parintii ar trebui sa accepte faptul ca,asa cum nu seamana la fizionomie,copiii nu seamana nici la capacitatea intelectuala iar educatorii lucreaza cu "materialul clientului".Daca in clasele primare, copiii ar primi note de 8,7,9,sau chiar mai mici daca e cazul,parintii ar sti de la inceput ce sa faca si unde are nevoie copilul de ajutor suplimentar.Dar copilul primeste FB si toata lumea e fericita si multumita.Cand ajunge in clasa a Va si primeste altfel de note decat 10,toata lumea se mira si zice ca sunt profesorii severi.Aceste concursuri sunt deci,singurele care mai arata oarecum pe ce treapta se afla copiii nostri.
    La unul dintre concursuri,fata mea a raspuns foarte bine dar cand a primit punctajul avea doar 16 puncte din 120.Completase gresit fisa de concurs unde trebuia sa scrie doar varianta corecta a unui test grila.Prin urmare,ne-am tratat cu o prajitura la cofetarie ca sa fie atenta data viitoare.In clasa a IIa, un coleg a rezovat exercitiile de la clasa I pentru ca a uitat ca este in clasa a IIa.Eu ma intreb daca lui mami nu i s-a intamplat niciodata sa uite ca a pus deja sare in mancare,sau nu a depasit niciodata termenul unei lucrari, a incuiat-o cineva in camera atunci?
  • Utilizator Anonim
    Tatiana    13.03.2013 - 11:53
    Emoţionant... Şi de învăţătură pentru noi, părinţii...
Vezi toate comentariile

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema