Poveste terapeutica: frica de esec

Propus de: SuntParinte.ro   |   24 ianuarie 2012    |   30290 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Poveste terapeutica: frica de esecFrica de esec este o traire afectiva cu care majoritatea copiilor se confrunta la un moment dat, pe parcursul traseului lor scolar. Frica de esec se refera la o teama accentuata ca nu vor reusi sa faca fata cerintelor scolare, ca nu vor sti sa-si faca temele, ca nu vor lua note bune, ca se vor intimida cand vor fi ascultati etc.

Consecintele fricii de esec pot fi urmatoarele:
-    refuzul de a mai merge la scoala,
-    o stare de apatie si tristete generala,
-    lipsa apetitului pentru mancare si lipsa de somn,
-    oboseala continua si accese de plans,
-    evitarea celorlalti copii si teama de a fi pus sa raspunda in fata clasei,
-    eforturi substantiale pentru a invata, acasa, dar care nu se vad in mediul scolar din cauza blocajului ce poate sa apara (chiar daca copilul si-a invatat lectia si l-ai verificat chiar tu acasa, cand e pus la scoala sa raspunda din ce-a invatat, se blocheaza si nu isi mai aduce aminte nimic),
-    rezultate scolare scazute, in ciuda faptului ca invata.


Iata o modalitate aparte de a-l ajuta pe copil sa depaseasca frica de esec scolar: o poveste terapeutica.
“A fost odata un baietel pe nume Radu. Auzise inca de la gradinita ca la scoala va fi mult mai greu decat i-a fost pana atunci. Va invata lucruri mult mai frumoase, dar nu se va mai juca atat de mult si va trebui sa fie mult mai serios. Sa isi faca temele, sa mearga in fiecare zi la scoala, sa fie organizat si mereu atent la ore. A inceput si scoala. Primele zile i s-au parut de-a dreptul frumoase, dar apoi au inceput sa invete tot mai multe lucruri si unele tot mai grele. Nu reusea sa inteleaga totul la scoala, iar cand ajungea acasa avea nevoie ca mama sa stea cu el si sa ii explice totul inca o data.
-    Nu mai vreau la scoala! E prea greu! Nu stiu nimic. Ceilalti copii stiu mai multe decat mine! se plangea aproape in fiecare zi copilul.
De fiecare data cand era ascultat, in picioare, in fata clasei, ii era teama ca nu va sti sa raspunda si din acest motiv raspundea cu greu sau gresea des. Invatatoarea ii spunea intotdeauna:
-    Radu, trebuie sa fii mai atent. Straduieste-te mai mult. Poti, dar e nevoie sa fii putin mai serios cu invatatul. Nu mai suntem la gradinita. Suntem copii mari deja!
Atunci cand se anuntau teste la scoala, Radu devenea din ce in ce mai speriat si nu mai era deloc sigur pe ceea ce a invatat. Petrecea zile intregi inainte de un test cu mama alaturi si facea exercitii, dar spaima ca nu se va descurca cand va fi la scoala era la fel de mare. Desi mama sa incerca sa il incurajeze, dimineata, inainte de lucrarea de control, Radu era palid si speriat.
Intr-una din zile, bunica lui Radu a venit in vizita. Copilul inca era la scoala, iar mama si fata s-au pus pe povesti. Mama lui Radu a inceput sa povesteasca despre temerile copilului ca nu va reusi sa se descurce la scoala, ca nu va lua note bune, ca nu va fi la fel de istet ca ceilalti copii si despre frica baiatului de a mai merge la scoala. Ce se gandi bunica?

-    Pana se intoarce Radu de la scoala, voi merge la cumparaturi.
Intors acasa, Radu si-a intalnit bunica. Au povestit de toate: de scoala, despre colegii de clasa si despre bunicul care n-a putut veni in vizita, dar care i-a trimis un cadou. Despre ce sa fie vorba? Un plic frumos pe care scria frumos: “Pentru Raducu, de la bunicul.”
Cand a deschis Radu plicul, in interior ce credeti ca a gasit? Un bilet si un stilou nemaipomenit, cu o penita frumos incovoiata. Pentru ca Radu inca nu stia sa citeasca prea bine, i-a cerut bunicii sa-l ajute cu citirea biletului. Iata ce scria:
“Dragul meu Raducu,
Bunicul n-a putut sa vina la tine sa te vada de data asta, dar stie ca esti in continuare ascultator si ca inveti tare mult la scoala. Ma bucur ca-ti place…si mie mi-a placut, desi cand eram asa mic ca tine mi-a fost tare frica de scoala. Ca nu voi putea sa invat, sa fiu ca ceilalti copii si sa am rezultate bune. Dar tatal meu mi-a daruit un stilou fermecat care mi-a fost aproape in fiecare zi, la scoala si acasa. Mi-a spus ca atunci cand mi-e frica, e suficient sa ma uit la penita stiloului, sa ii spun tot ce simt (ca mi-e teama ca nu voi reusi) si sa-mi pun o dorinta: sa ma ajute sa ma descurc. Trebuie sa recunosc ca de cand am primit stiloul, nu mi-a mai fost frica. Am stiut ca o sa ma ajute mereu. Acum, pentru ca eu nu mai am nevoie de el, asa cum tu ai, ti-l daruiesc. Si aminteste-ti:  stiloul fermecat te ajuta sa scrii frumos tot ceea ce tu stii, tot ceea ce ai invatat.
Eu zic sa te apuci repede sa scrii cu el si abia astept sa ne vedem ca sa mi povestesti daca te-a ajutat si pe tine, asa cum a facut-o de fiecare data cu mine.
Te saruta cu drag,
Bunicul”

Bucuros peste masura, Raducu a luat stiloul si din acea zi a mers cu capul sus la scoala, mandru si sigur ca se va descurca in orice situatie se va afla. Atunci cand era ascultat in fata clasei, in picioare, isi lua stiloul in mana si-l tinea strans. Raspundea la fiecare intrebare cu siguranta si era din ce in ce mai laudat de catre invatatoare si apreciat de ceilalti copii. Incet, incet, a ajuns unul dintre cei mai buni copii din clasa si nu i-a mai fost frica ca ar putea avea vreun esec in invatare.”

Si tu ii poti face cadou copilului un stilou lasandu-l sa creada ca ar putea fi stiloul fermecat. Asigura-te insa ca cel mic nu se va baza numai pe puterea stiloului: nu e suficient sa ai un stilou fermecat, ci trebuie si sa inveti pentru a te putea descurca cu usurinta la scoala. Discuta in acelasi timp cu copilul tau si despre ce anume simte el atunci cand traieste o situatie dificila la scoala si fa o paralela intre el si Radu, personajul povestii.
 

Crezi ca o astfel de poveste ii va fi utila copilului tau?

Comentează:
4 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • COTIRLAN LUMINITA
    COTIRLAN LUMINITA    24.11.2012 - 04:00
    DA!!!...O poveste frumoasa si utila in aceeasi masura.Din fericire, noi am cumparat impreuna stilourile "fermecate". Va intreb daca exista la dv-stra in recuzita si "gume de sters" neampliniri... Sper ca una mi-ar fi deajuns(-cu mentiunea pentru adulti...).
  • Peta
    Peta    07.02.2012 - 15:15
    Da, intr-adevar, parintii pot declansa astfel de temeri nu numai prin accentuarea dificultatii scolii in fata copilului; unii parintii au si asteptari mari fata de copil si tendinta de a-l compara cu alti copii cu calificative mai mari. Nu fac decat sa-l demotiveze pe copil si apoi se mira cand copiii lor au astfel de frici.
    S. Elena
    www.alartes.ro
  • Utilizator Anonim
    Roberta    01.02.2012 - 14:11
    imi amintesc de copilaria mea, inainte sa incep scoala, cand toata lumea imi spunea dormi acum cat mai ai timp ca o sa incepi scoala si... o sa vezi tu ca nu mai ai timp; joaca-te acum pentru ca pe urma o sa ai de invatat o gramada. Plus faptul ca eu am insistat sa merg la 6 ani la scoala impotriva vointei parintilor mei care vroiau sa mai astept un an pentru ca e... greu la scoala. Cum sa nu ai temeri si frici cand esti pregatit asa pentru scoala???!!! In plus, un copil care a crescut mai mult pe-acasa cu mama si bunica si poate bona plus alti cativa copii... cum sa vorbeasca nestingherit in public asa... dintr-o data doar pentru ca a inceput scoala. Mie mi se pare putin aberanta treaba asta. Si imi amintesc ce multe lucruri aveam de spus in primii ani de scoala dar nu le spuneam... de rusine, de teama ca nu voi sti cum sa le spun.

    Eu una le spun copilelor mele ca vor merge la scoala, unde vor invata lucruri frumoase si interesante, ca vor trebui sa fie atente si sa intrebe acolo tot ce nu stiu pentru ca vor merge la scoala sa invete nu sa demonstreze ca stiu.

    Povestea e interesanta dar trateaza efectele, nu cauzele deci... poate ar trebui sa incepeti din alta parte.
  • Utilizator Anonim
    roxana vasile    26.01.2012 - 15:12
    e o poveste foarte frumoasa care ajuta copilul si parintele sa iasa din situatia neplacuta