De anul acesta mergem la o scoala noua. O scoala fara manuale, fara note si fara teme obligatorii. O scoala de la care copiii vin acasa si vor sa experimenteze, sa studieze mai mult despre un subiect care s-a discutat in clasa, se intrec in a face fise mai complexe si a strange cat mai mult material pentru studiu. Evident, asta e impresia mea dupa aproape doua saptamani de cand Iulia si Sonia merg in clasa a V-a la Liceul Waldorf.

Dupa patru ani petrecuti in invatamantul traditional, cu facut de teme pana seara tarziu, la foc automat, acum, daca doamna de engleza, de exemplu, le da ca tema sa scoata 50 de cuvinte noi din dictionar, ele scot 100. Ca asa vor ele.

Rechizite
Ce-mi mai place la scoala asta este faptul ca atunci cand  au desen, educatie tehnologica sau lucru manual, copiii nu trebuie sa aduca nimic de acasa. Toate materialele necesare sunt cumparate de scoala si fiecare dintre copii are nevoie la ora de desen doar de inspiratie. Asta am hotarat-o noi, parintii. Pentru mine asta constituie o mare economie de timp si bani. De obicei, in fiecare luna cumparam cate doua seturi de tempera, blocuri de desen si pensule, ajungeam sa cheltuiesc cu asta cam 50 lei/luna si faceam totul pe ultima suta de metri. Ca sa nu va spun de cate ori a ajuns Iulia la scoala fara acuarele, pentru ca “Eu credeam ca le-am luat, mami”.

Un fel de fondul clasei
Acum dam in jur de 100 lei la inceputul fiecarui an scolar si nu ma doare capul. Din banii astia se achizitioneaza si lemn pentru sculptura, lana, andrele, hartie, foarfece, etc. Un fel de fondul clasei de pe vremuri, dar din care se achizitionau alte chestii, Dumnezeu stie ce.

 
Meditatii

• Daca la prima vedere pare o economie enorma sa ai copilul la o asemenea scoala, ei bine, pentru noi cel putin, nu-i chiar asa. Sunt doua limbi staine, germana si engleza, pe care copiii din clasa lor le studiaza deja de 4 ani. Noi trebuie sa ii ajungem din urma cumva pentru ca venim de la o scoala la care au facut doar franceza. Asta implica niste meditatii la doua limbi staine, cu doi copii. In jur de 150 lei /saptamana.

• Aici se face muzica, si-n prima saptamana le-am luat deja flaute. Mai studiaza si mandolina, iar in clasele urmatoare pian si chitara, instrumente pe care copiii le au la dispozitie in scoala, dar daca copilului ii place, e musai sa poata studia si acasa. Acum eu nu spun ca ne va trebui pian, dar...
  In plus, cu cat copiii se maresc, cu atat biblioteca trebuie sa fie mai mare si mai valoroasa. Iar daca n-ai avut norocul s-o mostenesti, nu-ti ramane decat sa investesti in carti. Da, investesti e cuvantul potrivit.

Uniforme
La scoala asta noua nu sunt uniforme. Copiii sunt de mai multe nationalitati si se considera ca-i mai bine ca fiecare sa se imbrace cum vrea. Evident ca altele vor fi acum cheltuielile cu garderoba fetelor, mai ales ca fetitele din clasa lor sunt, ca sa o citez pe Sonia, "fitoase si destepte". Deh, ne adaptam. Alti bani, alta distractie.

Activitati extrascolare
Pentru ca timpul liber al fetelor este acum mai mare, as vrea sa le inscriu la un sport. Mi-ar placea volei sau baschet mai ales ca ele sunt inaltute si le place sportul. N-am gasit inca un club unde copiii pot sa mearga si sa le practice de la 11 ani. Inca lucrez la asta.

Concluzia:
Putem sa ne intindem mult cu subiectul acesta despre costurile ascunse sau nu ale educatiei, dar atunci cand iti vezi copiii facand progrese, atunci cand ii vezi ca vor sa investesti in ei, ca isi doresc sa invete mai mult si mai bine, uiti de toate eforturile pe care tu ca parinte le faci si te bucuri alaturi de ei.

Nina Costea, mama a doua fetite, project manager si bloggerita 

Sunt… o femeie cu toane, nascuta copil acum treizeci si ceva de ani, intr-un sat din judetul Braila.  La patru ani m-am mutat cu parintii in Targoviste, unde am inceput cariera de fetita de gradinita, copil de scoala generala si adolescenta de  liceu. Am terminat in Bucuresti facultatea de Management turistic si comercial, pe vremea cand asta insemna 5 ani de studiu + 5 ani de distractie + 5 ani de libertate (adica fata parinti :D). Dupa terminarea facultatii am ramas in Bucuresti, m-am angajat dupa primul interviu la care am fost si am ramas la firma respectiva 5 ani, timp in care, in paralel, m-am casatorit si dupa ceva timp, am nascut doua fetite la distanta de 4 minute una de cealalta.

In prezent sunt project manager la o firma de echipamente pentru birou si scriu din cand in cand articole pentru site-uri destinate femeilor, oamenilor de afaceri, copiilor… si lista ramane deschisa.