am trecut prin aceasta situatie cu copilul meu,cand era in clasa a doua.proaspat mutat in clasa,nou veniti in oras,pentru copil a fost foarte,foarte greu.iar invatatoarea clasei(din fericire suplinitoare!) nu ne-a facut viata frumoasa nici noua si nici copilului nostru.copil care venea de la vechea scoala cu calificative foarte bune si cu un bagaj de cunostinte peste nivelul clasei,la noua scoala.iar invatatoarea ,prin comportament,limbaj si atitudine,a reusit sa ne faca copilul ca sa planga ca nu mai vrea sa mearga la scoala.mentionez ca situatia nu era unica,am descoperit pe parcurs ca mai erau parinti disperati si care nu mai stiau ce sa faca. aceasta invatatoare nu avea in nici o zi un cuvant bun despre copil,vesnic era cu reclamatiile ,ba ca a vorbit in ora,ba ca s-a miscat,ba ca....... te miri ce.pentru un an,ne-a distrus viata de familie si linistea.am ajuns din cauza asta cu copilul la psiholog,dupa multe discutii impaciuitoare cu 'd-na" si cautari de solutii.pana cand psiholoaga scolii(careia ii multumesc din suflet),dupa ce a asistat la cateva ore de curs,ne-a inistit ca problema nu este a copilului ci a doamnei,ca este un prost management al clasei.m-am lamurit ca reclamatiile d-nei invatatoare nu sunt reala si ca este mitomana in momentul in care am discutat cu ceilalti profesori ai clasei(engleza,sport,religie) si care mi-au infirmat presupusele acte reprobabile ale copilului nostru( care in continuare,pe tot parcursul anului,cu tot stresul emotional,a primit numai califictive maxime si rezultate foarte bune la concursurile nationale care s-au tinut la clasa a doua)d-na profesoara de engleza,cand am mers neanuntata sa discut cu dansa problema copilului meu,a ramas uitandu-se lung,pret de cateva secunde,ca sa ma intrebe de unde stiu eu ca ar avea probleme cu copilul meu.si sa ma asigure ca copilul este un copil bun,care nu-i creaza probleme mai mari sau mai mici decat ceilalti copii din clasa,intr-un cuvant,un copil normal,care e in casa a doua..vom regreta toata viata faptul ca am dat crezare orbeste la tot ceea ce ne spunea"d-na invatatoare' si ne-am tracasat copilul,l-am tinut numai in pedepse si frustrari,din vina unei mitomane,ahtiata de bani(am aflat ulterior ca se purta foarte frumos doar cu copiii ai caror parinti cotizau substantial).valoarea copilului s-a vazut in timp,e in continuare foarte bun la invatatura,a depasit momentul de cotitura si multumesc domnului pentru asta.am avut marele loroc sa se reintoarca la clasa invatatoarea clasei,care era in concediu de maternitate si si-a reluat locul la catedra si in inimile copiilor din clasa a treia.am rasuflat usurati ca am scapat si ca totul a revenit la normal.si am vazut ce inseamna o persoana pusa la catedra,care nu are nimic in comun cu meseria de pedagog.au trecut doi ani de atunci si ne amintim de "d-na" ca de un vis foarte urat iar noi,ca si parinti,ne simtim vinovati pentru ca nu am ascultat cu mai mare atentie si copilul,care ne spunea " d-na minte,nu-i adevarat,nu am facut asta!"

Respectul oferit dascalului/profesorului se invata in familie.Daca parintele are deja o parere "formata"despre invatamant si se arata "atotstiutor"....poti sa albesti explicand:copilul v-a face ce vede casa!Cred ca ar fi utila o "educatie" a adultului si apoi sa se treaca la educarea copilului.Cand mama e putin"afumata"si vine sa ceara relatii despre copil...ce pretentii sa mai ai?!?!Exista insa si cazuri fericite cand parintele realizeaza ca si-a trimis copilul la scoala ca sa "devina om",iar faptul ca elevului nu-i place de profesor sau invers ,necesita calm si intelegere,tact pedagogic din partea profesorului, realizarea de lectii atractive si....incet incet se pot rezolva toate.

Daca un adult pretinde respect, atunci de ce nu ar fi justificat si dreptul copiilor nostri la acelasi respect?Din pacate , ne-am cam obisnuit cu "sensul unic al respectului", adica de jos in sus, asa explic eu de ce le vine atat de greu unora sa accepte ca si copilul trebuie respectat.Copiii nu se nasc mincinosi, obraznici lenesi.. aceste trasaturi sunt determinate de infuenta pe care o au parintii si mediul in care traiesc.Solutia miraculoasa este asteptata de la doamna invatatoare ,care, cu ajutorul familiei va reusi.De cate ori nu m-am intrebat si mi-am zis"asta ma scoate la pensie inainte de termen",dar prin rabdare ,intarire pozitiva, cooperare,prin ignorarea unui comportament neplacut..si cu timpul mi-am dat seama ca el observa cum este tratat( in sensul bun al cuvantului)Avem o munca foarte grea si plina de "Buruieni"; cu tact si rabdare vom amenaja un colt verde,placut.( cu pierderea multor neuroni)