Cred ca utilitatea sau inutilitatea meditatiilor, se poate aprecia, chiar din statistica repondentilor la aceasta dezbatere: cei care sustin necesitatea meditatiilor sunt cadre didactic, iar cei care nu o sustin, sunt de obicei parintii.
E trista si alarmanta "conceptia" educatorilor, platiti si, se presupune, cu vocatie pedagogica.
E ca si cum un meserias, care executa o piesa, ar sustine ca aceea piesa trebuie finisata de un alt meserias.
El lasa responsabilitatea calitatii piesei la care a lucrat, altuia.
Nu cumva mai curand, ar trebui penalizat?
PS: lectiile suplimentare luate de cei supradotati, nu intra in categoria "meditatiilor".

Meditatiile sunt rezultatul pervertirii co9nceptului de invatare, specific unei societati in deriva. Cei patru implicati gandesc astfel:
tatal: eu muncesc si aduc bani acasa ca sa creez conditii (materiale) copilului sa invete;
mama:sa invete, sa nu ajunga sa munceasca ca mine si ca tatal sau;
copilul: daqca tot platesc parintii un meditator , atunci sa-mi faca temele:
meditatorul: daca tot au astia bani de aruncat, atunci de ce sa nu mi-i dea mie?

Pentru unii sunt moft, asa e trendul, pentru altii o investitie pe termen lung.