Acest site foloseşte cookie-uri

Folosim cookie-uri pentru analiza şi îmbunătăţirea site-ului, personalizarea vizitei şi marketing şi reclama.

Prin navigarea pe acest site, vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor în aceste scopuri.

Citiţi mai mult

Sunt de acord

Virginia Costeschi – „De multe ori, o vorba buna la momentul potrivit face cat o marire de salariu.“

15 mai 2018    |   275 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

interviu virginia costeschi
Sunteti coordonator al grupului editorial Trei si al colectiei de carti pentru copii Literati. Cine sunt mai aplecati catre lectura, copiii sau adultii?

Si copiii si adultii. Copiii citesc in salturi, am remarcat ca, daca le place o carte, o recitesc de doua-trei-patru ori, nu se mai satura de personaje si de actiune. Adultii, pentru ca au gusturile formate si rutina de lectura, au un alt ritm. Citesc poate cateva zeci de pagini pe zi, uneori doua carti in acelasi timp. Cred ca e gresita perceptia conform careia copiii nu mai citesc „ca pe vremuri”. Ei citesc si offline si online, sunt generatia vizuala, care absoarbe mai repede un continut, daca acesta este insotit si de imagini.


Inainte sa alegeti o carte pe care sa o includeti in portofoliul editurii, va documentati, observati cum a fost primita in tara autorului, ce premii a obtinut etc. S-a intamplat ca un titlu in care sa credeti sa nu aiba ecoul anticipat in Romania?

Da, s-a intamplat, nu pentru ca nu ar fi o carte buna ori pentru ca nu ar fi meritat sa fie tradusa. De exemplu, Cazul lui Eduard Einstein sau Povestea lui Hanna Yakub. Romane foarte bune, cu o scriitura remarcabila.

Din punctul meu de vedere, motivul pentru care o carte de succes in strainatate nu ajunge la public aici este faptul ca noi ne-am pierdut rutina lecturii, a cautarii de carti, preferam confortul televizorului sau al cinematografului. Publicul cititor din Romania nu are fidelitati decat rar, sporadic, pentru anumiti autori sau serii.

Traim vremuri digitale, iar pasiunea noilor generatii de copii pentru mediul online e uriasa. Cum se poate imbina placerea molcoma a lecturii cu viteza coplesitoare a internetului?

Exista eBooks, audiobooks, exista ecranizari ale unor carti foarte bune, acestea pot fi niste pasi catre lectura. Cum am mai spus, copiii nostri sunt vizuali, pentru a-i apropia de lectura trebuie sa avem rabdare, sa le oferim argumente serioase – iar cel mai bun argument este exemplul personal.


La un moment dat, un copil mi-a spus ca el nu are rabdare sa citeasca, pentru ca e mult text in carte. Credeti ca in timp se va modifica structura organica a unei carti? Ne indreptam oare inspre un colaps al textului scris?

Niciodata! Cartea tiparita nu va disparea, dar poate ca da, isi va schimba putin structura. Au aparut deja cartile cu continut interactiv, care ii trimit pe cititori online si ofera o experienta de lectura interactiva. Va dau exemplu seria Endgame, care ii trimite pe copii sa se documenteze online pentru a-si insoti personajele principale. Este o serie remarcabila, pe langa actiunea palpitanta aduce si un bagaj de cultura generala. Sau cartile Astro Cat, pentru care au fost create aplicatii gratuite, pentru ca micii cititori sa consolideze informatiile despre univers.
Copiii trebuie obisnuiti progresiv cu lectura, de aceea avem colectii pe grupe de varsta, care includ de la carti cu text putin, scris mare (pentru prescolari si scolari mici) pana la carti cu pana la 20 de capitole (pentru cititorii din ciclul primar) si apoi romane, pentru cei de gimnaziu.


Cum sunt adolescentii si copiii de astazi? Ce asteptari au de la o carte, cum isi formeaza cultura?

Sunt minunati! Curiosi, destepti, curajosi si foarte dispusi sa accepte provocari. Merg in mod constant in scoli si licee si ma bucur foarte mult cand, pornind de la subiectul unei carti, ajungem la discutii dintre cele mai diverse.


In primul rand, cred ca isi doresc carti cu care sa rezoneze: cu tema, cu personajele, cu actiunea. Isi doresc sa intre in poveste, sa isi insoteasca personajele in aventura, sa invete ceva din experienta acestora. Asa am construit colectia Literati, fiecare carte are un mesaj pentru cititori, o pilda pe care o pot aplica imediat in viata lor. Si ma bucur mult ca are succes si ca foarte tinerii ei cititori o iubesc asa tare!


Dvs. cum vedeti educatia din Romania? Cum apreciati mijloacele de formare ale noilor generatii de elevi, instrumentele de care se pot folosi ei pentru joburile viitorului?

Sistemul de educatie e dezordonat, dezorientat si ezitant. Nu inteleg de ce fiecare nou ministru trebuie sa schimbe ce-a facut precedentul. Atitudinea asta are repercusiuni asupra copiilor nostri. Fiul meu e din prima generatie care a inceput scoala cu clasa pregatitoare. Niciodata nu a avut si probabil ca nu va avea manuale la timp. Au fost schimbari de programa in timpul anului scolar – asta este o dovada a lipsei de coerenta a sistemului de educatie.


Manualele au CD-uri atasate, nu le foloseste niciun copil, pentru ca in clasa nu este incurajat sa isi faca vreo tema folosindu-se de suportul electronic. Asta e o alta greseala. Suntem in era tehnologiei, aproape ca nu mai putem tine pasul, iar noi inca insistam, in scoli, cu metodele secolului trecut. Nu-i incurajam pe copii sa isi faca proiecte in format electronic, nu ii incurajam sa exploreze si sa creeze continut adaptat varstei cu ajutorul tehnologiei. Dar ne place sa ii cocosam in continuare cu ghiozdane de 6-8 kilograme la clasa a cincea, cu manuale, caiete, portofolii si altele. Nu e in regula, ne batem joc de o generatie exceptionala.


Va dau exemplu tot din programa de clasa a cincea: o singura ora de TIC pe saptamana (cand ar trebui sa fie macar doua) si o materie aberanta, Educatie tehnologica, un ghiveci cu de toate, care ar trebui sa fie cel mult optional. Apreciez oportunitatea materiilor optionale, dar sa fie inteleapta. Nu poti sa pui un copil crescut intre betoane sa calculeze cat mananca un porc dintr-o ferma. Duci optionalul asta in mediul rural, copiii de acolo sunt familiarizati cu tematica. Pentru copiii din mediul urban gasesti alt continut educativ cu care sa rezoneze.


Nu stiu daca toate scolile au laboratoare de informatica, unde elevii sa poata lucra la computer, dar ar trebui. Nu stiu cat de agreate sunt la noi lectiile online, dar ar trebui sa ne gandim serios la oportunitatea asta, cand vreo primarie decide ca inchide scolile de azi pe maine. Siguranta copiilor nostri e importanta, dar la fel de important este educatia pentru viitorul lor.


Exista multe resurse online pentru profesori si elevi, cred ca este crucial sa ii incurajam pe copii sa se documenteze, sa creeze si sa stie sa utilizeze continuturile online. Insa asta tine de deschiderea parintilor si a cadrelor didactice, dar si resursele educative.


Gustul pentru lectura il educa familia, fara indoiala, prin puterea exemplului. insa si profesorul de Romana poate incuraja pasiunea pentru carti. Cum i-ati sfatui dvs. pe adulti – cadre didactice si parinti deopotriva – sa le insufle celor mici aceasta deprindere?


In primul rand, parintii trebuie sa petreaca timp cu copiii si cartile. Chiar si zece minute pe zi dau rezultate. Sunt zece minute de apropiere, de impartasire a unei pasiuni sau de creare a unei rutine. O rutina care se va dovedi benefica, pe masura ce copilul creste si are de asimilat din ce in ce mai multa informatie. Un copil obisnuit cu lectura va invata intotdeauna mai bine si mai repede decat unul pentru care lectura nu este in programul familial.


Pe cadre didactice le-as sfatui sa se uite in ochii copiilor cand le recomanda listele acelea de lecturi suplimentare din secolul trecut. Lecturi de care copiii nostri nu sunt deloc atrasi. Stiu, e comod sa aplici aceeasi reteta, dar cand incerci ingrediente noi, gustul s-ar putea sa te surprinda. Asadar, stimate cadre didactice, incercati sa alegeti carti potrivite spiritului generatiei pe care o educati. Nu mai inghititi pe nemestecate nici liste vetuste de lectura, nici pachete oferite de-a gata de edituri.


Eu nu recomand niciodata o carte pe care nu am citit-o. E un exercitiu bun. Am invatat la Caragiale, unde profesoara de Romana ne cerea sa citim o carte pe saptamana. O discutam apoi, comentam actiunea, ne imparteam in tabere care sustineau cutare sau cutare personaj, faceam fise de lectura, rezumate. Erau ore de Romana vii, frumoase. Eu sunt sigura ca sunt multe profesoare si multi profesori de Romana foarte buni in tara asta (eu le spun Bixby, avem o carte minunata despre cum un profesor bun poate schimba destinele elevilor sai). Dar cred ca nu prea le spune nimeni cat de buni sunt, cat conteaza munca lor pentru copiii nostri si pentru viitorul nostru ca natie. De multe ori, o vorba buna la momentul potrivit face cat o marire de salariu :).

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu