Interviu EXCLUSIV cu Florin Dumitrescu (Antena 1)

11 iulie 2018    |   414 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani, 18 ani +.

interviu cu florin dumitrescu
Probabil ca esti intrebat adesea cum e sa traiesti intr-o casa plina de fete, cu toate cochetariile si dragalaseniile lor. Eu sunt curioasa mai degraba cum le este lor cu tine. Ai invatat tot ce trebuie despre moda, beauty si tendinte in accesorii pentru a le putea sfatui la shopping in cunostinta de cauza? Se pot baza pe tine?:)

Nu sunt un barbat care are extrem de multa rabdare la shopping, pentru ca eu, cand intru intr-un magazin... stiu exact ce vreau de acolo. Asa ca prefer sa ii las cardul sotiei si sa o astept la o cafea. Cand trebuie sa merg, in schimb, realizez ca nu sunt nici cel mai bun consultant, pentru ca nu prea vad diferenta intre culori si modele. Acasa sunt inconjurat de multe creme, de accesorii, de produse de make-up si...cred ca pot sa recunosc cateva dintre ele.

Dar shopping-ul si lumea beauty-ului sunt doua sfere pe care... nu am nevoie sa le descopar personal.

Cand devenim parinti descoperim aspecte nebanuite la noi insine. Ni se trezeste o teama de care nu eram constienti sau, dimpotriva, simtim ca avem un curaj care ar muta muntii din loc. Tu cum te vezi acum, de cand esti tatal a doua fete, Ava si Mia, ce ai aflat despre tine insuti?

Am aflat ca pot fi un barbat, un om foarte responsabil. Am invatat, de asemenea, ca cei mici te pot scoate din nebunia unui program intens, ei fiind cei care te pot aseza foarte usor pe o linie dreapta in momentul in care incepi sa ai un program extrem de incarcat, cu multe ore de munca, dar si multe responsabilitati. Cand ajungi acasa dupa o zi plina... familia este cea care te recalibreaza. Realizezi atunci ca nu totul este doar despre tine, e despre cei dragi ca tot unitar.. sotie, copii, nasi, parinti, cumnati. Acum mesele in familie au alt sens, tocmai de aceea am ajuns sa apreciez momentele simple, de liniste si relaxare.

Sunt cupluri care recunosc faptul ca venirea pe lume a unui copil le-a afectat relatia, pentru care nu au mai avut timp si energie. Crezi ca e vorba cu adevarat de lipsa timpului sau e mai degraba vorba de faptul ca un copil testeaza, de fapt, rezistenta unei casnicii?

Primii doi ani de la nasterea unui copil pot fi usor dificili in viata unui cuplu, pentru ca nevoile si prioritatile femeii, dar si ale barbatului sunt diferite. Din primul moment, copilul este intru totul dependent de mama, iar barbatul poate ajunge intr-o faza ciudata in care sa nu isi mai gaseasca locul.

Daca un cuplu depaseste momentele acestea si priveste cu incredere si optimism, venirea unui copil pe lume este o adevarata minune. Problemele apar doar daca egoismul intra in poveste, iar mama isi indreapta atentia doar spre cel mic, in timp ce tatal incepe sa simta ca este dat la o parte din propria familie. Insa lucrurile stau total diferit intre doi oameni care au cladit o relatie bazata pe multa iubire si intelegere.

In cazul meu si al Cristinei, aparitia copiilor nu a facut decat sa ne uneasca si mai mult. Ne-a dat un sens, un obiectiv mult mai complex. Daca inainte scopul era sa... descoperim lumea impreuna, acum este mai mare de atat. O putem descoperi in 4... si este cu mult mai frumos! 

Din ce am observat la parintii colegilor de gradinita si acum de scoala ai baietelului meu, adultii par a avea o graba imensa de a le forma o educatie copiilor lor chiar la varste la care jocul e cel mai important ingredient. Engleza, sport, sah – copiii au de mici programul parca mult prea incarcat. Tu si sotia ta, Cristina, cum va raportati la educatia fiicelor voastre?

Fetele noastre merg la gradinita de la ora 9 la 17. Au activitati diverse, speciale pentru fiecare grupa, tocmai de aceea merg cu mult drag, pentru ca nu asociaza gradinita cu o institutie stricta. Sunt educate intr-un mod pozitiv, prin joaca, sunt incluse in tot soiul de activitati care le fac placere si le ajuta sa se dezvolte.

Cand ajung acasa... sunt libere, in limita bunului simt. De cele mai multe ori vor sa se uite la desene o ora si nu avem o problema cu asta, pentru ca suntem constienti ca si cei mici au nevoie sa se relaxeze, sa evadeze putin din rutina. In ceea ce priveste educatia, eu si Cristina incercam sa o pacalim prin metoda jocului. Cel mai important este sa le facem sa inteleaga de ce este nevoie sa faca anumite lucruri, de ce e necesar sa evite anumite situatii, insa le putem invata doar prin exemple si comparatii. Nu e suficient sa le spui copiilor sa nu sara in pat, caci pana nu vor lua prima cazatura si vor descoperi singuri consecintele nu vor intelege de ce nu e bine. In mod firesc, strategia asta poate fi aplicata doar in cazurile minore.

De curand, mi s-a intamplat sa fiu pe strada cu cea mica si sa observam o broscuta calcata de masina. Atunci i-am explicat ca este foarte important sa ne tina de mana si sa respecte regulile atunci cand merge pe trotuar sau cand traverseaza. A inteles ca un mic adult, iar din acel moment nu ne-a mai dat drumul la mana. Fetele noastre nu alearga singure pe sosea, sunt constiente ca exista pericole... asa ca merg linistite alaturi de noi.

S-a vorbit adesea despre faptul ca scoala romaneasca pune accent pe asimilarea de informatii si mai putin pe incurajarea acelor talente sau inclinatii pe care le are fiecare elev in parte. Care sunt, in opinia ta, inzestrarile, cunostintele, valorile sau abilitatile care ajuta un copil sa devina un adult de succes?

Cea mai importanta ramane curiozitatea, pentru ca doar asa un copil poate ajunge un adult de succes. Mia si Ava sunt foarte curioase sa afle lucruri noi, ca mai apoi sa aplice ceea ce au invatat. Iar antrenamentul asta este cel mai eficient.

Le vad ca sunt incantate cand invata cateva cuvinte in alte limbi straine sau cand retin versurile unei melodii care le place foarte mult. Fetele sunt intr-o perioada in care absorb foarte usor informatii, tocmai de aceea vrem sa le lasam sa descopere lucrurile asa cum inteleg ele. Firesc, totul se intampla in timp ce copilaresc, dar pe parcurs invata si tocmai de aceea se instaleaza o educatie pozitiva in mintea lor. Au multe intrebari „de ce e important gandacul?”, „de ce trebuie sa udam florile?”, „de ce e soarele galben?”… multe curiozitati la care au nevoie de un raspuns. Si doar asa invata, daca ai rabdare sa le explici, sa nu eviti raspunsurile si sa le ambalezi intr-o maniera pe care un copil poate sa o inteleaga.

Ce crezi ca inseamna, de fapt, succesul? Se suprapune oare cu fericirea?

Fericirea si succesul merg mana in mana, dar cel mai important este sa stii sa le calibrezi. Sa ai succes fara sa fii fericit? Se poate, mai ales in cazul in care muncesti foarte mult, ai un business profitabil, dar care nu-ti aduce satisfactie... deci nu esti fericit. Este valabil si invers, poti fi fericit fara sa ai succes.

Eu ma simt un om de succes si unul foarte fericit. Sunt multumit cu ceea ce am si imi doresc sa imi cresc copiii in asa masura incat peste 10 sau 20 de ani.. sa isi aduca aminte cu drag de copilaria frumoasa pe care au avut-o.

Atunci cand succesul si fericirea sunt interconectate... este perfect. 

Stiu ca pentru sotia ta, Cristina, ai inventat un desert special. Pentru fiicele tale ce preparate ai inventa care sa le poarte numele?

Plaja de alimente pe care fetele au voie sa le manance este deocamdata limitata, deci mai astept putin pana sa le inventez o reteta dedicata lor. Dar cand o voi face, cred ca voi alege tot un desert.

In acest moment, Ava si Mia sunt fascinate de pastele fierte cu ulei de masline si parmezan, este reteta lor preferata pe care o comanda de fiecare data cand luam masa in oras. Desi mananca rar, le place si pizza ... in special marguerita.

Am observat ca le place mancarea simpla si gustoasa, iar in acest moment nu sunt foarte atrase de retetele foarte, foarte dulci. Acasa gatim impreuna, facem tot felul de deserturi inspirate din bucataria moderna, cu ingrediente sanatoase, adaptate pentru copii (fara zahar, cu carob in loc de cacao si faina integrala). Dar pentru ca ele nu au avut torturi, biscuiti sau ciocolata mereu la indemana, ci doar ocazional, acum pare ca le deranjeaza gustul extrem de dulce. Nu simt lipsa si nu au dependente, iar pana acum nu ni s-a intamplat sa ne ceara o prajitura anume, sau vreun suc acidulat. Mananca, in schimb, tot ce mananca si „oamenii mari”… mancare gatita cu multa placere, ba chiar si broccoli... pe care ii pregatim in joaca, pentru ca seamana cu „niste copacei”. 

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema

Mai multe