characters characters

Ileana Badiu – „Stiu ca parintii nostri n-au gresit constient, dar din punctul de vedere al iubirii privite ca acceptare si intelegere, generatia noastra nu a fost o generatie iubita.”

24 mai 2018    |   2328 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

interviu ileana badiu
Stiu ca fiul tau, Sasha, termina in curand clasa a II-a. Merge la o scoala privata sau de stat?

Sasha e la o scoala privata, dar nu pentru ca eu cred ca invatamantul de stat nu este bun, ci pentru ca timpul meu si al sotului meu este limitat, din pacate. Muncim foarte mult. Iar la scolile de stat programul la clasele mici se incheie in jur de ora 12 si apoi m-am intrebat ce sa facem cu el. Ar fi fost varianta after school-ului, insa a aparut problema cine sa il duca acolo. In plus, aceasta scoala urmeaza curricula romaneasca, asa ca il putem muta la o scoala sau liceu de stat fara nici un fel de problema. in concluzie, decizia de a-l inscrie la o scoala privata inglobeaza toate costurile (cursuri, transport, activitati extra-curriculare).

Ce beneficii ale acestei scoli private ai observat? Poate sunt mai putini copii in clasa, invata dupa metode mai moderne?

La Sasha in clasa sunt 27 de copii. Din punctul meu de vedere, una din problemele scolilor private este tocmai faptul ca sunt putini copii in clasa si nu se creeaza competitie intre ei. Deci e aproape acelasi numar de elevi ca la stat, cu diferenta ca sunt trei invatatoare care sunt in permanenta in clasa. Este o invatatoare specializata pe Matematica, cealalta pe Engleza si o alta pe Romana si au grija ca toti elevii sa fie atenti, ceea ce mi se pare un mare beneficiu. Cel de-al doilea avantaj este ca la aceasta scoala este inglobat si After School-ul – la ora 12 se termina programul, au pauza, mananca impreuna, au o ora in care se pot juca, dupa care incep sa faca lectiile.

Si, nu in ultimul rand, in acest pachet exista si activitati extracurriculare pe care si le alege fiecare copil. Oricum am fi ales un sport sau un instrument muzical, doar ca nu trebuie sa mai mearga intr-un alt loc pentru asta.

Un alt lucru pe care l-am mai observat – nu-mi dau seama daca e meritul scolii sau doar asa e fiul meu – dar Sasha e innebunit sa-si faca lectiile. Are dorinta si constiinta de a-si face lectiile.

Probabil la scoala la care merge el sunt folosite metode moderne de educatie, care sa incurajeze invatarea din placere.

Da. Copiii sunt validati, se simt respectati si atunci invata pentru ca asa vor ei.

Vorbeai mai devreme despre competitie. Parentingul modern descurajeaza competitia intre elevi si incurajeaza ideea de colaborare si lucru in echipa. La ce fel de competitie faceai referire mai devreme?

Da, cred si eu ca metodele vechi de educare sunt perimate, dar nici nu aprob extrema cealalta in care copilul e lasat sa faca tot ce vrea el, sa se exprime complet liber. E nevoie de un echilibru. In plus, in lumea in care traim exista competitie, asta e o realitate. Dupa ce creste si iese din zona protectoare a familiei, el merge in lumea reala unde exista competitie, unii oameni sunt buni, altii mai putin buni. Dar eu cred in competitia pozitiva, care motiveaza si atrage dupa sine progresul.

Nu cred in metodele de coercitie, daca nu esti bun la Matematica sau nu ai 10 pe linie. Uite, de exemplu testele de tip Comper. Eu nu pun deloc presiune pe copilul meu cu aceste teste sau cu notele in general. Dar vad aceasta presiune a notelor sau a rezultatelor la alti parinti si am vazut-o si la Sasha din cauza ca vorbeste cu alti copii despre importanta acestora.

Cum i-ai explicat ca e important sa invete, sa cunoasca lumea in care traieste, dar fara a se stresa din cauza punctajelor?

Exact asa ii explic. Ii spun ca el invata pentru el insusi, ca a invata inseamna evolutie si ii dau tot felul de exemple. Faptul ca el vorbeste engleza, sa zicem, ii permite ca atunci cand plecam intr-o alta tara sa ceara singur pizza, suc sau ce mai doreste el. Pe de alta parte, copiii cu care am mai fost in vacante nu vorbesc engleza si atunci Sasha s-a simtit bine ca le-a tradus si lor. A invata inseamna ca te poti descurca mai bine in anumite situatii.

Noi, parintii de astazi, am fost crescuti in dulcele stil clasic optzecist, cand totul era numai o limita. In plus, nu exista o aplecare catre dezvoltarea afectiva si emotionala a copiilor. Tu cum stabilesti limitele?

E adevarat, suntem o generatie care a fost crescuta pe modelul „eu sunt parintele, eu stiu, tu doar executi“, iar acum suntem la polul opus in relatia cu copiii nostri. Ca sa fiu sincera, eu in acest moment lucrez cu mine insami din acest punct de vedere. De cele mai multe ori copiii sunt oglinda parintilor si atunci eu incerc sa fiu cat mai bine ca sa poata fi bine si copilul meu.

Si eu am fost crescuta numai cu limite si am suferit enorm. Si de aceea in adolescenta, cand aveam deja puterea sa ma opun, am incercat sa rup limitele care mi-au fost impuse. Niciodata nu mi se explica de ce mi se cereau anumite lucruri, mi se spunea doar „N-ai voie“. Norocul meu a fost ca traiam intr-o societate in care nu existau foarte multe pericole.

Ai avut totusi curaj, sunt situatii in care copiii dirijati prea mult de parinti devin inhibati, neindrazneti sau anxiosi.

Da, eu n-am fost asa, sau mai bine zis de la un punct incolo n-am mai fost asa. Si la un moment dat s-a creat o ruptura foarte mare intre mine si ai mei, au fost 3-4 ani in care parintii mei se straduiau sa ma tina in frau, iar eu faceam fix opusul. De aceea, sunt ingrozita ca va veni si la Sasha momentul adolescentei, dar cred totodata ca sunt foarte importanti primii ani de viata, in care iti setezi relatia cu copilul. Noi pe Sasha l-am crescut cu multa intelegere, acceptare si iubire.


Tu ai avut vreodata, in viata adulta, o perioada de furie pe parintii tai?

Ooo, da. Asta desi inteleg ca tot ce au facut pentru mine a fost cu bune intentii, iar greselile au fost cauzate de lipsa lor de informare specifica perioadei. Totusi, chiar si acum, simt uneori aceasta furie. Si nu sunt singura care simte aceste lucruri, facem parte dintr-o generatie care a fost educata in acest fel si cei mai multi dintre noi, care ne constientizam ranile, simtim aceasta emotie. Eram tinuti in frau, eram comparati unii cu altii, ceea ce pe mine m-a durut foarte tare. De aceea evit sa-l compar vreodata pe Sasha cu alti copii, fiecare e diferit.

Invatatoarele lui de la scoala privata au aceeasi abordare moderna, inteleg psihologia copilului?

Da, si ceea ce apreciez eu foarte tare este ca in aceasta scoala exista un psiholog care are o relatie foarte stransa cu copiii. Sasha imi spune despre psiholog ca este un fel de magician, pentru ca atunci cand ei se mai cearta, daca le spune aceasta doamna cateva cuvinte, ca prin minune se impaca.

Apropo de emotii. Cum a fost pentru Sasha Evaluarea Nationala?

Nu stim inca rezultatele, dar el a simtit o mare presiune, si nu impusa de noi. Dar vorbea cu alti copii care simteau teama in raport cu aceasta testare. Eu i-am explicat ca e un examen ca oricare altul, atat doar ca are un nume mai sofisticat si ca nu se va intampla nimic rau nici daca ia 90 de puncte, nici daca ia 70.

In ce relatie e Sasha cu gadget-urile smart?

Nu e foarte pasionat si ceea ce a ajutat a fost, cred, faptul ca eu nu i-am impus niciodata limite. Se joaca, dar nu exagereaza.

Are telefon?

Da, abia anul acesta a primit unul. Si l-a dorit, dar nu cu o ardoare iesita din comun, cu toate ca la el in clasa colegii au de multa vreme telefon. Noi i l-am cumparat abia iarna trecuta si asta pentru ca pleca in prima lui tabara la schi in alta tara.

Iti cere lucruri – jucarii, gadget-uri, dulciuri?

Nu, nu cere. Si noi nici nu-l coplesim cu cadouri, ii luam doar atunci cand trebuie: de Paste, de ziua lui sau de Craciun. Stiu ca sunt norocoasa din acest punct de vedere si-ti dau un exemplu. Si-a instalat niste jocuri cand a primit si el prima data un iPad intrebandu-ma inainte daca sunt de acord. Am observat ca unul dintre ele avea ca limita minima de varsta 16 ani, i-am explicat de ce nu e potrivit pentru el, a inteles si a dezinstalat singur jocul respectiv.

Stii ce am invatat eu si cred ca este cel mai important lucru apropo de povestea asta cu parentingul modern? Iubirea inseamna intelegere si acceptare. Eu am fost traumatizata de propria mea relatie cu parintii, iar eu acum, ca mama, sunt in stare sa fac orice ca sa previn orice traumatism care sa-l afecteze pe termen lung, cu voie sau fara voie. Stiu ca parintii nostri n-au gresit constient, dar din acest punct de vedere, al iubirii privite ca acceptare si intelegere, generatia noastra nu a fost o generatie iubita. Noi nu am fost acceptati asa cum eram. Totodeauna parintele, din dorinta de a face bine, stiu asta, doreste sa transforme copilul in ce crede el ca e bine sa fie. Ori asta nu se poate, nu poti sa faci pe nimeni sa fie ceva ce nu este. Poti sa-l ghidezi sa se descopere pe sine. Dar atat.

Sasha e un copil indraznet, are curaj sa incerce lucruri noi?

Da. Sigur, ii mai e si lui teama de ce vor zice cei din jur, dar indrazneste. Cand era mai mic era si mai expansiv, dar si acum isi face usor prieteni si e foarte sociabil, iar asta il ajuta foarte mult. Si noi l-am incurajat sa fie asa. Uite seara, de exemplu, cand copilul e deschis si vorbeste, incerc sa profit si sa nu ratez acest ritual al nostru. Stau cu el inainte sa adoarma, 10-15 minute, despre ce s-a intamplat in timpul zilei, ce emotii a avut in diverse momente ale zilei.

Mai ai momente in care sa regreti poate faptul ca petreci prea mult timp la job in loc sa stai cu Sasha?

Da, foarte multe momente si chiar ma gandesc din ce in ce mai serios ca in acest moment asta e o greseala, pentru ca timpul acesta nu se mai intoarce niciodata, iar eu mi l-am dedicat foarte mult jobului meu. Cand ma intreaba de ce muncim asa de mult nu pot sa-i spun doar „pentru ca imi face placere“, ca oricum as minti, nu e numai despre asta. Si atunci ii spun ca muncim pentru ca altfel nu am avea casa in care locuim, nu am putea merge in vacantele in care mergem. De curand insa mi-a dat un raspuns care m-a cutremurat. Mi-a spus „Voi aveti nevoie de vacantele in care mergem, nu am nevoie neaparat de Maldive, sunt un copil, pentru mine e important sa fiu cu voi“. si are dreptate, el nu are nevoie de Maldive, eu am. Sau noi avem nevoie, parintii, el ar fi foarte bine si la Eforie.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
    De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
    30 ianuarie 2024   

    Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.

  • 50 de intrebari pe care sa le adresezi copilului
    50 de intrebari pe care sa le adresezi copilului
    27 noiembrie 2023   

    Comunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.

  • Absenta tatilor din viata fiicelor
    Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
    12 octombrie 2023   

    Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.

Mai multe