Pentru ca negocierea sa fie acceptata (si nu simulata) este nevoie de intelegerea pozitiei celuilalt. Adica, mie mi se pare ca tehnica nu are succes in sine. E ok sa cunosti tehnici de negociere, dar, daca nu cunosti persoana sau ea nu te cunoaste si nu se poate pune in locul tau,aplicarea tehnicilor negocierii e asemeni unui tratament cu antibiotic fara o antibiograma prealabila.
Exista jocuri ce se pot juca impreuna cu copiii si care le permite parintilor si copiilor sa vada din perspectiva celuilalt. Sunt si povesti menite sa favorizeze intelegerea unei situatii conflictuale (pentru ca negoicera are la baza o situatie de dezacord sau de conflict). Daca copilul nu intelege ca asupra unei probleme exista perspective diferite si ca perspectiva lui nu este neaparat gresita, dar nu cea mai buna, negocierea ia forma comertului, santajului, etc si nu cred ca este educativa.
Poate gresesc, experienta mea de parinte si de profesor nu e suficienta pentru a convinge, poate doar pentru a persuada. Atunci cand am descoperit jocurile si povestirile ca modalitati de comprehensiune asupra realitatii, am avut mai mult succes si uneori nu a trebuit sa negociez, au ales singuri ceea ce trebuia.
Un joc simplu: luati o carte cu coperti tari, o deschideti pe masa, pe verticala si va asezati impreuna cu copiii sau toti membrii familiei, astfel incat fiecare sa vada fie numai coparte fata, fie o pagina din interior, fie coperta spate. Fiecare va trebui sa descrie ceea ce vede. Dupa ce descrie fiecare ce vede unul de la masa pune urmatoarele intrebari:
1.sunteti convinsi ca ati descris corect ceea ce ati vazut?
2.sunteti de buna credinta, adica nu ati vrut sa ii mintiti pe ceilalti?
3.(toti vor raspunde cu DA) cum se explica atunci ca vorbim despre acelasi lucru, simplu, o carte si descrierile noastre sunt atat de diferite, chiar contradictorii?
4.ne contrazicem din rea intentie?
5.ce am putea spune daca, de exemplu, am inlocui cartea cu problema X din familia noastra?
Concluziile apartin fiecarui grup. Indiferent despre ce grup este vorba copiii, poate si adultii, vor intelege ca o situatie conflictuala nu este intotdeauna una de manifestare a relei vointe, ca exista perspective de care nu am cunostinta si asta pentru ca ma aflu intr-o alta pozitie fata de problema, ca uneori schimbarea pozitiei duce la rezolvarea problemei, alterori rezolvarea se naste din acceptarea diferentei ca fiind in ordinea firii.

Da, cred ca, chiar am avea nevoie de sfaturi, cum trebuie sa negociem noi parintii cu copii nostri
Bafta;
lavinia s

Sfaturile sunt intr-adevar foarte bune pentru fiecare
Ar mai trebui un articol despre cum ar trebui fie negocierea dintre parinti si copii, prin exemple, avand in vedere cerintele tineretului de azi, pe categorii de varsta
Bafta in continuare,
RB

aceste sfaturi sunt binevenite si pt.adulti,toti suntem negociatori