Serge Tisseron - Psihologia jocurilor video

Cautare

Autentificare

Meniu Ascuns

Categorii articole:

Nivel invatamant:

Cadrele didactice recomanda

Clasa pregatitoare

aboneaza-te

Evenimente

Facebook

Sondaj

Consideri introducerea clasei pregatitoare o masura benefica pentru educatia copiilor?
» Sondaje anterioare

Noutati RSS

Abonati-va la cele mai noi articole

Recomandări

» Patuturi bebe » Mobilier gradinite si scoli

Generatia virtuala » Liceal » Serge Tisseron - Psihologia jocurilor video

Serge Tisseron - Psihologia jocurilor video

Scris de Serge Tisseron (Joi, 27 Ianuarie 2011 11:42)

Voteaza:

(1 vot)

Serge Tisseron Psihologia jocurilor video

Cu ocazia lansarii cartii sale, “Psihologia jocurilor video”, psihanalistul francez Serge Tisseron a vorbit celor prezenti despre ceea ce numim dependenta de jocuri, despre avantajele si dezavantajele jocurilor video, despre cum putem identifica jocul excesiv de jocul patologic si despre ce a invatat din lucrul cu adolescenti care joaca jocuri pe calculator. Citeste mai departe pentru a afla ce a avut de spus autorul parintilor prezenti la lansare.

Dependenta de jocurile video online

Exista doua clasificari psihopatologice internationale si in niciuna nu apare dependenta de jocuri video sau de mediul virtual. Chiar daca in viitor o astfel de categorie diagnostica va fi recunoscuta, ea va privi doar adultii, nu copiii si adolescentii.

Cercetarile in plan neurofiziologic arata ca adolescentii nu-si pot controla impulsurile, acest lucru devenind posibil intre 20 si 27 de ani. Asadar, nu putem considera ca un adolescent este bolnav, ci ca el functioneaza conform posibilitatilor de control caracteristice varstei sale. Parintii ii considera pe adolescenti capabili de aceleasi lucruri de care sunt capabili adultii si cred ca ei se pot controla. Dar adolescentiii nu sunt in totalitate adulti. Desi exista aspecte in care functionarea lor este ca a adultilor, exista momente in care nu-si pot mentine controlul si nu se pot abtine.

Jocul patologic si jocul excesiv

Facem diferenta intre joc patologic si joc excesiv. Insa aceasta diferenta tine de educatie, nu de psihopatologie. Putem compara jocul excesiv cu numarul de sms-uri pe care le primim sau scriem si care poate atinge cateva mii pe saptamana in unele cazuri. Unii parinti se straduiesc sa puna o limita in numarul de ore pe care copilul le petrece la calculator. Dar numarul de ore nu este semnificativ pentru a face diferenta.

Pentru a afla gravitatea situatiei, ii putem pune copilului sau adolescentului cateva intrebari lamuritoare.

Daca s-a gandit sa profeseze in acest domeniu. Daca da, este un semn bun. Altii spun ca prefera doar sa se joace.
Daca se joaca singur sau cu altii. Copilul care se joaca cu ceilalti in retea este mai putin amenintat decat cel care se joaca singur si prefera sa se izoleze intr-o lume doar a lui.
Daca ii cunoaste personal pe cei cu care joaca. Daca da, este un sem mai bun.
Daca se joaca cu persoane pe care le cunoaste, putem sa-l intrebam daca este vorba despre prieteni sau colegi pe care ii intalneste zilnic sau de persoane pe care le-a intalnit doar de cateva ori.

Daca aveti un copil care se joaca mult, dar impreuna cu prietenii sau colegii de la scoala, nu trebuie sa va nelinistiti pentru ca atunci cand prietenii lui se vor interesa si de alte lucruri decat de jocuri, se va interesa si el odata cu ei si va evolua impreuna cu grupul sau.

Putem pune si alte intrebari adolescentilor si tinerilor care se ascund in spatele jocurilor pe calculator.

Uneori cand sunteti convinsi ca un adolescent se joaca pe calculator, puteti fi suprinsi sa descoperiti ca nu este asa. Primesc familii care cer ajutor pentru adolescentul despre care spun ca are o adictie si se joaca sase ore pe zi. Copilul spune insa ca nu se joaca sase ore. Daca petrece sase ore in fata calculatorului, dar nu se joaca, ce face in acest timp? Iata raspunsul pe care l-am primit: doua ore se joaca, doua ore discuta strategii de joc sau alte probleme cu ceilalti jucatori si alte doua ore si le petrece facand filmulete pe care le pune pe Youtube. Daca aveti un copil care sta in fata ecranului, este bine sa-l intrebati ce face in acel timp. Veti vedea ca va va privi cu alti ochi si va va povesti ce face. Exista copii care stand in fata calculatorului invata sa faca programare si folosesc servere paralele. Sunt jocuri, precum World of Warcraft, in care jucatorii sunt invitati sa construiasca alte servere. Puteti intreba jucatorul daca joaca pe serverul oficial sau pe unul paralel si daca joaca pe un server paralel, il puteti intreba daca se ocupa si de programare.

Exista multe alte lucruri care se intampla in cadrul jocurilor video si pe care parintii nu le cunosc. Exista un spatiu al jocului solitar, un spatiu al jocului in grup, un spatiu al discutiilor si un spatiu legat de programare.

Avantajele si dezavantajele jocurilor video

Printre avantajele jocurilor video se numara: invatarea lucrului in echipa, pregatirea jucatorilor pentru a face fata imprevizibilului, exprimarea ludica si simbolica a agresivitatii. Dezavantajele jocurilor video includ izolarea sociala si expunerea la un continut ridicat de violenta.

Izolarea sociala apare insa la copiii care au tendinte de retragere sociala, in timp ce copiii deschisi comunicarii folosesc internetul pentru a avea interactiuni cu alte persoane. Daca un tanar ajunge sa se izoleze, trebuie sa vorbim cu el si sa vedem ce anume il face sa se izoleze. Pentru ca exista mereu un motiv in familie pe care nu-l gasim cu usurinta, care-l impinge sa joace excesiv.

In privinta violentei din jocuri, este important sa il invatam pe copil diferenta dintre violenta din viata reala, care are urmari serioase, si violenta din lumea virtuala. Si mai exista o problema – violenta unor tineri impotriva altor tineri. Poate fi doar la scoala sau poate fi si virtuala.

A utiliza internetul inseamna foarte mult timp. Acest lucru este valabil si pentru adulti (mail, messenger, site-uri de intalniri). Cand devenim interesati de internet, ii alocam timp care nu va mai fi disponibil pentru alte activitati. Pe masura ce invatam sa-l utilizam, ne descurcam mai bine si ii dedicam mai putin timp.

Sunt doua momente care caracterizeaza relatia cu calculatorul si internetul: momentul initial, cand persoana (copil sau adult) acorda atentie si timp preponderent lumii online si nu este interesat de mediul exterior si momentul in care ne redeschidem catre exterior, iar mediul virtual pierde din importanta. Problema la adolescent este ca acest timp alocat internetului se suprapune peste timpul pe care parintii il considera important pentru activitatea de invatare.

Asadar, este important ca parintii sa fie alaturi de adolescenti si sa fie dispusi sa descopere cum anume petrece acesta timpul in fata calculatorului.

Poti citi mai multe despre aceste subiecte in cartea “Psihologia jocurilor video” de Serge Tisseron, publicata de Editura Trei.

Recomanda unui prieten