Din tractor, in copac sau idei de costum pentru carnaval
Sursa foto: Flickr.com
Imi plac la nebunie petrecerile la care trebuie sa mergem mascați. Costumati. Cand eram mica, atacam dulapul mamei de fiecare data cand prindeam ocazia si la bunica scoteam de prin cotloane, perne mari si grele pe care mi le legam de mijloc si pe deasupra petreceam cearceafuri. Eram regina sau imparateasa. La serbarile de la gradinita parul lung (cine ar fi indraznit sa ma tunda?) ma trecea in fruntea listei din care se alegeau zanele si printesele. Strambam din nas cand prietenele mele voiau sa fie ciupercute sau fluturasi. Eu voiam doar una: sa port rochie lunga si coronița si sa fiu intampinata cu plecaciuni. 28 de ani mai tarziu?
Traiesc in Grecia unde luna februarie e luna de carnaval. Masti, confetti, baloane, tineri, batrani, copii intra in febra costumatului. Nu am o fetita care sa-mi mosteneasca obsesia cu rochiile lungi si aerele de prințesa, ci un baietel. Ionut.
Zilele trecute ne-au anuntat de la gradinita ca ni se pregateste un program. Un fel de serbare la care copiii sunt asteptati echipati de carnaval. “Ce o sa fie Ionut?” ma intreaba toti curiosi. Tac. Si-mi amintesc.
Anul trecut, Ionut al meu a vrut sa fie tractor. Am cautat idei de costum, da, stiu, greu de crezut, dar chiar exista. L-am pus pe ta-su la treaba, a realizat un costum dupa care s-ar fi intors capete. Ionut ar fi fost vedeta la carnaval. Spun ar fi fost pentru ca in clipa in care am intrat in sala de serbare, Ionut si-a dat jos costumul si a spus: “Gata!”
- Gata ce?, am intrebat eu agitata nevoie mare, de credeai ca ma pregatesc sa iau vreun premiu.
- Gata. Acum nu mai sunt tractor, sunt doar soferul. Parcam tractorul si cobor.
Pune-te si despica in patru logica piticului de aproape 3 ani (pe vremea aia).
- Dar mama draga, daca te dai jos, nu mai ai costum! Adica nu o sa vada nimeni costumul tau! explic eu in timp ce dau din maini si vai, curg apele pe mine, simt cum pierd controlul (asta e, sunt o obsedata de putere, program, ordine si disciplina).
- Dar de ce trebuie sa-l vada? L-am vazut eu. Am fost tractor si acum nu mai sunt. Acum sunt sofer de tractor, explica senin Ionut in timp ce-si parcheaza costumul.
- Pai acum am venit la serbare si toți copiii au costume si ar fi draguț daca ai purta si tu costumul tau, adica sa fii tractor, insist eu. (am uitat cu totul despre lasa-l pe copil sa aleaga singur, daca nu vrea respecta-i decizia, nu insista, nu-l manipula!)
- Dar nu vreau. Nu mai vreau sa fiu tractor, acum sunt Ionut.
- Dragul meu, tu esti mereu Ionut, doar ca acum trebuie sa fii altcineva. De aia ne costumam, sa fim ... (vai, ca nu-mi gasesc vorbele, ce sa-i mai spun ca sa-l conving?) ceva ce nu putem fi in fiecare zi! (am reusit?)
- Acum sunt Ionut sofer de tractor. Si am parcat tractorul acolo. Bine?
Sunt tentata sa-i promit marea cu sarea doar sa-l vad incalecand tractorul. Sotul ma trage de maneca si-mi aminteste sa respir. “Lasa-l!” imi soptește el si mie-mi vine sa ma sui pe pereti. Are dreptate, stiu, dar costumul lui e asa de frumos... si unic.
In jur plutesc printese, vreo patru Spiderman, alti cinci Superman si Ionut. Copiii danseaza, veselie mare. Cativa copii se strang in jurul lui - “Tu ce esti?” il întreaba. “Eu sunt Ionut!” raspunde el foarte senin. Tractorul sta parcat intreaga seara, ii mai verifica rotile din cand in cand si la plecare il pune pe tata sa fie “remorca” si sa-l traga afara.
Anul acesta Ionut vrea sa fie copac. Da, ati citit bine. Vrea sa aiba trunchi si frunze. Verzi, nu uscate! (“Se poate sa am frunze si in cap, mami?”)
Ionut o sa fie un copac mare cu ochi si nas si gura. Un copac vorbitor. O spune tuturor si e tare nerabdator. Prietenul lui vrea sa fie Spiderman. Stau amandoi in camera lui Ionut si discuta. Pe mine ma sprijina peretele. Rad isteric si in sinea mea. Marturisesc: trag cu urechea.
-Nu vrei sa fim amandoi? Sa fim doi Spiderman?
-Nu. Eu vreau sa fiu copac.
- Dar Spiderman se catara!
- Copacul nu se catara, are radacini. Doar vorbeste. Copacul asta care o sa fiu eu o sa vorbeasca!
- Dar nu se catara! Si nici nu arunca panza de paianjen!
- Daca vreau, pot sa pun si un paianjen in copac, pentru ca unii copaci au si paianjeni si asa o sa vorbeasca toata ziua copacul cu paianjenul.
Tac amandoi.
- Daca vrei poti sa fii tu paianjenul din copac, spune Ionut catre celalalt baietel.
Rad amandoi. Rad și eu. O sa fie un carnaval de pomina, sunt sigura.
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: