Ti se intampla deseori ca atunci cand ii ceri copilului tau sa faca ceva, sa iti raspunda extrem de repede printr-un "Nu pot"? Majoritatea copiilor utilizeaza aceasta sintagma atunci cand nu vor sa faca ceva, cand sunt plictisiti si vor sa stai alaturi de ei pentru a face ceva sau daca ii deranjezi cand fac o activitate care le face mare placere. Daca ti s-a intamplat sa-l auzi destul de frecvent pe copilul tau spunand "Nu pot", aminteste-ti ce anume i-ai spus si ce ai facut. Cum ai rezolvat situatia?

Copiii care il iau pe "Nu pot" in brate au cateva caracteristici generale. Majoritatea dintre ei:

Care sunt consecintele sociale la nivelul mediului in care copilul patrunde zi de zi? In primul rand, ceilalti copii pot deveni obositi de cerintele permanente ale unui copil “nu pot” de a-l ajuta. La scoala, colegii pot sa tinda sa-l evite si chiar sa-l excluda din activitatile sau jocurile lor. Ca parinti, puteti fi foarte repede iritati, iar profesorii de la clasa se plang permanent ca nu mai pot sa aiba grija de el si nu stiu ce sa-i mai faca si ca intreaga clasa si bunul demers al orelor este perturbat.

Ce poti sa faci ca parinte pentru a-i schimba aceasta atitudine?
1. Primele momente in care iti spune ca nu poate, lasa-l sa creada ca ai inteles asta si esti profund trista pentru el, dar…cere-i sa te asiste atunci cand indeplinesti tu cerinta.
Iata un exemplu: daca acum cateva zile isi lega sireturile singur, dar in aceasta dimineata spune ca nu poate si nu stie, arata-i cum se leaga. Indeplineste sub ochii copilului pasii dupa care intreaba-l daca a inteles. Cel mai sigur copilul va raspunde in mod afirmativ pentru ca el crede ca “a scapat” in aceasta dimineata fara sa faca ceea ce i-ai cerut.. Insa dezleaga-i sireturile si cere-i sa procedeze singur cum ai facut tu. Fii pregatit sa faci fata unei reactii negative: cel mai probabil isi va incrunta foarte rapid fruntea, iar colturile gurii se vor cobori, fiind gata sa planga sau sa reactioneze agresiv. Ii mai poti arata inca o data, acordandu-i timp sa inteleaga si pastrand o atitudine calma si calda. Daca refuza, poti sa adopti o atitudine autoritara: “Nu te ridici de aici pana nu-ti legi singur sireturile” sau “Daca nu faci singur nu mai iesim nicaieri si ramai in casa”.

Cu un copil care adopta aceasta negatie e nevoie de multa rabdare si timp. El mizeaza tocmai pe nervii tai, resursele limitate de timp pe care le ai, precum si dorinta de a economisi si a evita starile negative si tensiunea din casa.

Tu ai intampinat astfel de probleme cu copilul tau? Daca da, cum ai reusit sa le solutionezi?