Cum sa reactionezi la emotiile copilului, si nu la comportamentul lui
Cum influenteaza emotiile comportamentul
Iata un exemplu: Copilul vine nervos de la scoala si tranteste usa camerei sale. Parintele tipa la copil ca nu are voie sa tranteasca usa si il pedepseste. Copilul se simte, probabil, mai nervos decat era cand a venit acasa, asa ca la masa refuza sa comunice cu parintii sau refuza sa manance sau le raspunde urat. Parintii il pedepsesc din nou pentru comportament, pe care il considera o provocare adresata lor de catre copil. Situatia poate continua la nesfarsit, aparand diverse conflicte intre parinti si copil.Asemenea probleme apar de la convingerea parintilor ca ei trebuie sa schimbe comportamentul copiilor. “Copilul meu trebuie sa faca ce ii spun eu, altfel nu sunt un parinte bun.”
Cum schimbi comportamentul pornind de la emotiile pe care le are la baza
Daca un comportament neadecvat are la baza o emotie, inseamna ca intelegand emotia si ajutandu-l pe copil sa ii faca fata intr-un mod constructiv, putem evita comportamentul nepotrivit. Asadar, ca parinti, ar trebui sa intelegem mai intai care sunt emotiile sau sentimentele care ii fac pe copii sa actioneze intr-un anumit fel si sa reactionam la emotii, nu la comportament. Iata cum poti face acest lucru:- Invata ca orice comportament inseamna de fapt o forma de comunicare. Comportamentele copilului, mai ales cele care iti ridica probleme, sunt semne de alarma pentru o problema pe care copilul o are si pe care nu stie sa o formuleze.
- Un comportament poate avea la baza diferite emotii: un copil poate deveni agresiv cand este gelos pe fratele sau, cand a fost certat de parinti sau pentru ca a luat o nota mai mica decat considera ca merita. O emotie poate determina comportamente diferite la copii diferiti: gelozia intre frati poate determina un copil sa ii respinga pe parinti, pe altul sa le caute atentia in mod constant iar pe altul sa il agreseze fizic sau verbal pe fratele sau.
- Concentreaza-te pe propriile emotii atunci cand te confrunti cu un comportament dificil al copilului. Furia, frustrarea sau tristetea nu te vor ajuta sa ii fii aproape copilului tau si sa il sprijini, asa ca primul pas este sa inveti sa faci tu insuti fata acestor emotii. Acorda-ti timp pentru a te linisti si apoi incearca sa afli care sunt emotiile care determina comportamentul copilului.
- Ajuta-l pe copil sa isi exprime emotiile care ii determina comportamentul. Poti incepe discutia cu copilul astfel “Am observat ca esti trist/nervos. S-a intamplat ceva?”. Abia dupa ce ai aflat care sunt cauzele comportamentului copilului, este recomandabil sa discuti cu el despre comportamentul prin care isi exprima emotiile. “Cand esti nervos, poti sa iti descarci furia in moduri pozitive: facand miscare, respirand profund sau lovind o perna.”
- Invata sa accepti sentimentele si emotiile copilului.
Aminteste-ti faptul ca cei mici nu au capacitatea de a-si descrie cu acuratete emotiile. Ei doar le simt, dar din neputinta de a spune ceea ce traiesc, reactioneaza comportamental. Uneori sunt comportamente gresite care ii deranjeaza pe cei din apropiere, dar ca parinte e bine sa reflectam asupra oricarui gest si actiune a celui mic, inainte de a pedepsi ori a sanctiona. Copilul tau prin ce comportamente isi exprima emotiile negative?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Comentează:5 comentarii
-
Caciula 2 Ioana
04.04.2013 - 20:21
@calu camelia: Draga Camelia, acceptarea faptului ca nu mai poate practica sportul sau preferat din cauza acestei probleme medicale face parte din procesul de maturizare a baiatului tau. Astfel treptat va intelege ca in viata exista diverse constrangeri care nu depind de noi, insa depinde de noi sa ne adaptam si sa gasim alte lucruri care ne plac. Cred ca puteti sa va indreptati spre inot, daca este sportul recomandat de medici, si sa vedeti daca ii va placea acest sport. De asemenea, exista si multe alte activitati pe care el le poate realiza si care sa-i placa, in grup, de exemplu: activitati artistice - teatru, desen, modelaj, grupuri de dezvoltare personala, jocuri, plimbari cu prietenii. Ar fi bine sa aflati ce fac cei din anturajul sau, daca poate merge la activitati diferite impreuna cu acestia. Sa isi descopere astfel si alte hobby-uri si competente la care in timp poate deveni la fel de bun ca la baschet. Succes!
-
calu camelia
30.03.2013 - 15:41
buna ziua.baietelul meu andrei in varsta de 11 ani facea baschet de placere si a ajuns sa fie unul dintre cei mai buni din echipa numai ca a aparut o problema medicala la rotule din care ni s a interziz sport la scoala cat si orice altfel de sport in afara de inot. nu stim cum sa procedam cu el deoarece e f suparat pe aceasta decizie a medicilor deoarece nu mai poate sa faca ceea ce ii placea cel mai mult baschetul. va rog un sfat daca se poate cum sa l facem sa treaca peste aceasta dezamagire. va multumesc
-
Caciula 2 Ioana
24.03.2013 - 19:57
@elena: Este o chestiune complexa, probabil fetita ta si-a dezvoltat acest mecanism de aparare care o ajuta sa isi descarce imediat nervozitatea provocata de comportamentul negativ al celorlalti copii fata de ea. Poate ati putea incerca sa-i explicati, poate ati facut-o deja, ce inseamna aceste cuvinte pe care ea le foloseste, sa ii dati de exemplu ca sarcina sa observe timp de o saptamana limbajul celorlalti adulti si copii si sa noteze daca a auzit astfel de cuvinte spuse, apoi de modelat acest comportament, inlocuind cuvintele urate cu un alt cuvant sau expresie dezirabil(a) ales/aleasa impreuna, si care sa o linisteasca atunci cand il spune.Sa fie ca un joc intre voi, sa repetati mult aceste cuvinte inlocuitoare ale expresiilor jignitoare, astfel sa-i intre in vocabularul curent si sa le foloseasca. Consilierea psihologica o poate ajuta si sa isi imbunatateasca stima de sine si sa ajunga la un moment dat sa ignore aceste comportamente. Alta metoda poate fi retragerea unui privilegiu de fiecare data cand se intampla sa foloseasca aceste cuvinte, depinde de fiecare copil ce are succes si ce nu. Ce parere aveti?
-
Claudia Dumitrescu
21.03.2013 - 08:05
Un articol foarte interesant.Cred ca pentru o buna educatie a copiilor,este necesara si o educatie adecvata a parintilor,pentru ca acestia sa poata gesstiona problemele cu care se confrunta copiii.
-
elena
20.03.2013 - 12:27
foarte bun materialul.trebuie sa recunosc ca este o latura pe care nu am reusit pana acum sa o descifrez.am o fetita de 11 ani care are si ADHD.din pacate au mai fost si probleme la scoala,dar am stiut sa le discutam deschis ,insa una predomina inca.Reactia ei la violenta verbala in primul rand si violenta fizica mai apoi ,este de a aduce injurii copiilor care o provoaca,care o discrimineaza etc.Nu prea reusim sa rezolvam problema cu acest vocabular colorat,mai ales ca foloseste cuvinte sau expresii pe care nu le intelege.Daca cineva ma poate ajuta in acest mic impediment pe care il avem va rog sa o faceti .Violenta verbala si psihica asupra copiilor care nu au tupeul necesar sa se apere sau sa pareze la vorbele altora este foarte mare.trebuie sa facem ceva.va multtumesc
Vezi toate comentariile