Crizele de nervi la copii
Solutia mea? Imbratisarea!
Avem zile bune si mai putin bune. Zile-n care toate-s roz si Ionut e cooperant. In care ne intelegem de minune, in care simt ca stau de vorba cu un adult, in care nu ridicam deloc vocea unul la altul si parca toate vin de la sine. Pe cate zile din astea avem, pe tot atatea zile mai putin bune. In care ne sare tandara din orice nimic, in care copilul cauta motive sa izbucneasca, sa-si verse naduful.
Dimineata devreme, inca nu am deschis bine ochii, ceaiul nu-i baut, gura n-are pofta de vorba. Ionut vine la masa cu o plasa de jucarii. Stie bine ca regula mea spune clar: Nu vreau jucarii la masa. Ma priveste si incepe sa si le aranjeze tacticos. Ma duc langa el, cobor la nivelul ochilor lui si nu zic nimic. Ma priveste, il privesc.
- Nu vreau jucarii la masa! spun cat de calm pot. Le iau una cate una si le mut.
Ionut nu zice nimic. Parca astepta sa-si dea drumul. Incepe sa planga plans din acela, fara lacrimi si cu zgomot ce poate muta muntii.
- Esti furios acum, chiar vrei jucariile astea la masa. Din pacate nu se poate. Te poti juca dupa ce terminam micul dejun.
- Nu mi-e foame! striga el printre lacrimi si impinge farfuria.
- Bine! raspund eu si incep sa le strang.
- NUUUUUUUUUUUUUUUUU! Vreau sa mananc!
Ma pregatesc pentru ce urmeaza. Las farfuria. Paiul e prea verde, painea e prea moale, ba prea tare, laptele e prea cald, de fapt e prea rece. Plange. Pune mana pe o masinuta si se joaca. Ma priveste printre lacrimi. O iau. Plange si mai tare.
Am citit atatea articole, atatea carti despre parinteala, sfaturi. Idei de la alti parinti. Ce facem cand copilul e in mijlocul unei crize? Cand cauta nod in papura si e clar, e foarte clar ca la mijloc e ceva ce nu-i da pace? Si nu stie cum sa-i dea drumul?
Cand Ionut incepe cu vreau asta, ba n-o vreau, nu stiu ce vreau dar vreau, e clar. Ceva-l supara si nu are vorbe s-o exprime. Nu am plecat niciodata de la ideea ca e un copil rau (la mine-n cap nu exista asocierea asta de cuvinte!). Departe de mine gandul ca vrea sa ma supere sau sa ma manipuleze. Ce-mi vine cel mai des in cap e modul in care eu actionez cand nu mi-e bine. Cum incerc sa ma apropii de cei dragi si sa le cer ajutorul. De cele mai multe ori, sunt tafnoasa. Iritata. Sacaita. Fac si spun lucruri de care mai apoi ma rusinez. Atrag atentia. Si astept sa fiu intrebata – Care-i baiul? Ce te supara?
Sau, cel mai bine, astept sa nu fiu intrebata nimic. Doar acceptata si imbratisata. Asta-i tratamentul pe care-l primeste si Ionut. De fiecare data cand simt ca-i ceva ca-l sacaie si-l framanta. O imbratisare. Doua, trei. Cate vrea. La voi ce functioneaza?
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/philwoodphoto/5103233990
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: