Copiii agresivi fata de propriii parinti
Cand parintii nu reusesc sa ia masuri eficiente fata de violenta verbala sau fizica a copiilor lor, se poate forma un tipar de comunicare in care copilul este agresorul, iar parintele, oricat de neobisnuit ar suna, este victima.
Citeste si alte materiale pe aceeasi tema:
Copiii obraznici si nevoile care stau la baza comportamentului lor
Ce faci cand copilul iti vorbeste urat
Sean Grover, psihoterapeut specializat in psihologia copiilor si adolescentilor, arata ca exista trei motive pentru care copiii devin agresivi fata de parinti si isi mentin aceasta forma de comunicare.
Nevoia de a primi atentie si apreciere
Copiii sfidatori sau „rebeli” sunt cei care se opun in majoritatea timpului, indiferent ce ar spune sau ar face parintii lor. Daca li se spune sa mearga la dreapta, o vor lua la stanga, daca li se va spune sa stea locului, vor incepe sa alerge. Sunt impulsivi, nu au rabdare si in general nu le place sa li se spuna ce sa faca. Pot incerca sa santajeze parintii sau pot deveni violenti fizic atunci cand sunt furiosi.
Fiecare copil are o doza de opozitie si incapatanare care este sanatoasa, pe care o pot folosi in scop creativ, ca sursa de inspiratie si de viziune. Aceasta atitudine le va fi de ajutor atunci cand vor avea nevoie sa persevereze in fata unor obstacole, sa incerce sa ii convinga pe cei din jur sau sa impuna o idee noua. Insa in cazul copiilor care devin violenti fata de parintii lor, aceasta capacitate nu este pusa in folosul unor scopuri creative.
De multe ori, cand copiii devin sfidatori, este vorba de o profunda nesiguranta si o nevoie de a se simti apreciati si de a primi atentie. Opozitia pe care o arata constant parintilor le asigura atentie permanenta, dar si o modalitate prin care isi pot exprima frustrarea ca nu sunt pe cat de apreciati sau acceptati isi doresc. Sfidarea si opozitia devin principalele modalitati prin care copilul se asigura ca primeste atentia celor din jur, iar parintii vor avea nevoie de mult timp si rabdare pentru a iesi din acest tipar de comunicare cu propriul copil.
Anxietatea
Teama excesiva, care apare in situatii inofensive, poate sa se asocieze cu agresivitatea, atunci cand copilul simte nevoia sa se apere. Copiii anxiosi pot deveni agresivi fata de parinti atunci cand acestia insista sa faca ceva care ii sperie pe copii, oricat de putin amenintator ar fi acest lucru (de exemplu, daca parintii il incurajeaza sa socializeze cu alti copii) sau cand acestia ii reproseaza copilului un comportament dictat de anxietate (de exemplu, „De ce nu vorbesti cu musafirii nostri?”). In afara de aceasta agresivitate, copiii cu un nivel ridicat de anxietate vor avea dificultati in a se maturiza si a deveni independenti, cerand in mod constant ajutorul parintilor. Cand parintii ofera acest ajutor chiar si in situatiile in care copilul s-ar fi putut descurca singur, vor incuraja dependenta copilului de parinti. Iar dependenta copilului de parinti ii va trezi acestuia resentimente si mai multa agresivitate, ajungandu-se la un cerc vicios. De aceea, este recomandat ca parintii sa incerce sa isi ajute copiii sa isi depaseasca anxietatea, sa isi analizeze propriul nivel al anxietatii sau sa apeleze la ajutorul unui psiholog sau consilier care poate sa faca acest lucru.
Nevoia de control
Copiii pot deveni agresivi fata de parinti atunci cand simt ca nu au destul control asupra propriei vieti si cand acest lucru ii sperie. Nevoia de control ii poate face pe copii sa incerce sa isi manipuleze parintii, sa devina violenti verbal fata de acestia si in general sa simta ostilitate fata de parinti si alti adulti care ii influenteaza viata. Nevoia de independenta si control asupra propriilor alegeri este o parte normala a evolutiei copilului tau, asa ca este necesar sa i-o indeplinesti, lasandu-l sa faca alegeri care nu ii pun in pericol siguranta. Cand copilul va simti ca poate face alegeri, va fi dispus sa invete sa comunice nonviolent.
Ce au in comun parintii fata de care copiii devin violenti (verbal sau fizic)?
Parintii care au fost in copilarie victime ale violentei propriilor parinti risca sa continue acest tipar de comunicare si la maturitate. Daca nu devin la randul lor violenti fata de propriii copii, risca sa devina prea indulgenti si permisivi in relatia cu cei mici.
Parintii care au fost neglijati in copilarie si care nu au un model eficient pe care sa il urmeze in rolul de parinte tind sa ii lase pe copii sa ia singuri toate deciziile importante care ii privesc. Astfel, copiii primesc o responsabilitate prea mare pentru capacitatea lor, devin frustrati din aceasta cauza si agresivi fata de parinti.
Parintii preocupati in mod excesiv de ei insisi vor avea prea putina tentie si afectiune de oferit copiilor, care se vor simti neglijati si pot deveni agresivi din acest motiv.
Oricare ar fi cauza pentru care copilul tau se comporta violent (verbal sau fizic) fata de tine, este important sa iei masuri cat mai devreme si sa nu uiti ca de fiecare data este vorba de o nevoie importanta neimplinita care dicteaza acest comportament, nu este vorba de rautate sau de un alt defect ireparabil.
*Sursa foto: Freegreatpicture.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Violenta verbala la copii. Cand copilul iti vorbeste uratUna dintre cele mai dureroase si dificile situatii cu care se pot confrunta parinti este violenta verbala a copiilor. Cand copiii isi insulta, ameninta sau ridiculizeaza parintii, acestia din urma pot ajunge sa se simta coplesiti, furiosi sau chiar vinovati.
-
Rusinea si experientele adverse din copilarieExperientele adverse din copilarie (trauma, abuz, separarea de parinti, bullying-ul sau hartuirea) pot da nastere la rusine toxica pe termen lung, care nu dispare la maturitate fara un efort constient sau fara sprijin terapeutic.
-
Sapte forme ale abuzului domesticAbuzul, indiferent de forma pe care ar lua-o, afecteaza moralitatea, imaginea de sine si de multe ori, aspectul fizic al victimei. Abuzul in familie din pacate, are un impact devastator nu doar a victimei, ci si a copiilor-martori.
Adauga tu primul comentariu: