Cinci comportamente ale parintilor care afecteaza dezvoltarea emotionala a copiilor
Oricat de bune ar fi intentiile cu care pornim in rolul nostru de parinti, greselile si esecurile sunt inevitabile. Cu cat devenim insa mai constienti de comportamente automate, de reactiile pe care le avem in relatie cu copiii si de felul in care acestea pot sa ii afecteze pe cei mici pe termen lung, cu atat ne va fi mai usor sa ne imbunatatim abilitatile de parinti. Iata cinci comportamente ale parintilor care pot fi daunatoare pe termen lung pentru dezvoltarea emotionala a copiilor.
Citeste si alte materiale pe aceasta tema:
Narcisismul la parinti – cum se manifesta si ce efecte are
Trei probleme pe care le pot avea la maturitate copiii care cresc in familii toxice
Cand parintii nu il asculta pe copil sau nu il lasa sa vorbeasca
Din primele zile de viata ale copilului, parintii ii vorbesc acestuia: cuvinte pline de iubire si blandete, apoi, pe masura ce creste copilul creste, cuvinte cu rolul de a-l indruma sau invata.
Parintii sunt principala lui sursa de informatie: acestia ii spun ce trebuie si ce nu trebuie sa faca, cum trebuie si cum nu trebuie sa se comporte. Nu este de mirare ca de multe ori, parintii mai mult vorbesc copilului decat sa il asculte. Insa a-l intreba pe copil ce gandeste, ce simte sau ce isi doreste sunt actiuni care ajuta la dezvoltarea emotionala normala a copilului. Asadar, daca te surprinzi repetand de multe ori acelasi lucru copilului tau, opreste-te si intreaba-te daca nu cumva faptul ca el nu te asculta nu reflecta cumva obiceiul tau de a nu-l asculta pe el. Fii curios cu privire la copilul tau, nu presupune ca stii tot ce trebuie sa stii despre el sau ca el iti va povesti din proprie initiativa tot ce i se intampla.
Tratamentul tacerii sau refuzul de a vorbi copilului.
La polul opus fata de comportamentul anterior, tratamentul tacerii sau refuzul de a comunica cu copilul inurma unui conflict cu acesta este la fel de daunator pentru copii. Este o modalitate de santaj emotinonal si de manipulare a copilului, care pe termen lung ca deteriora relatia parinte-copil si va denatura asteptarile copilului fata de cei din jur. A refuza sa vorbesti copilului este diferit fata de momentele in care, pentru a-ti calma emotiile, alegi sa iei o pauza din discutie si il anunti pe copilul tau ca veti relua conversatia mai tarziu.
Un stil de gandire pesimist
Optimismul se invata in copilarie, in familie. Cand copilul observa la parintii sai asteptari negative, resentimente, ganduri irationale si griji exagerate, le vor prelua la randul lor. Parintii care au crescut la randul lor intr-o familie condusa de pesimism pot avea dificultati in a intelege ce este in neregula cu stilul lor de gandire. Insa un stil pesimist de gandire duce la descurajare, la lipsa de initiativa si perseverenta, la un nivel scazut al starii de bine si al fericirii, la lipsa de entuziasm fata de viata. Daca observi aceste lucruri la copilul tau, analizeaza-ti propria atitudine. Ii spui des copilului tau ca viata este grea sau nedreapta? Ca visele sau dorintele sale sunt imposibile sau irelevante? Ca nu va reusi ce isi propune pentru ca nu munceste suficient sau doar alte persoane (mai talentate, mai bogate etc.) pot avea succes? In acest caz, e posibil sa fii putin mai pesimist decat este nevoie.
Parintii aleg sa isi critice copiii atunci cand acestia au un comportament inadecvat, in speranta ca astfel copilul si-l va indrepta. Insa diferenta dintre critica si feedback-ul constructiv este ca atunci cand alegem sa criticam, ne concentram asupra persoanei si nu asupra comportamentului. Astfel, critica va avea si un aspect emotional: nu transmitem doar informatii, ci si o emotie (de obicei, repros, nemultumire, invinovatire sau inducerea rusinii). Asadar, si tonul pe care vorbesti copilului este important atunci cand ii corectezi un comportament.
Cand critica devine un obicei al parintelui, acesta va analiza orice comportament al copilului, oricat de inofensiv sau putin important al fi. Daca te surprinzi criticandu-l frecvent pe copilul tau, incearca sa afli care sunt sursele acestui comportament: esti foarte critic si fata de tine? Esi nemultumit de anumite aspecte ale vietii tale? Critica excesiva distruge increderea in sine a copilului, stima de sine, initiativa si capacitatea sa de a relationa cu cei din jur. Critica parintilor este interiorizata de copii, acestia invatand sa fie, la randul lor, extrem de critici fata de ei insisi. Invata sa inlocuiesti critica cu aprecierea.
A avea incredere in copilul tau nu inseamna doar a crede ca este sincer fata de tine, ci si a avea incredere in resursele si calitatile sale. Astfel, parintii care au incredere in copilul lor, ii permit sa faca din ce in ce mai multe alegeri, sa isi asume din ce in ce mai multe responsabilitati, sa devina din ce in ce mai autonom. La polul opus, parintii care nu isi privesc copilul prin prisma increderii in fortele lui, aleg sa il ocroteasca excesiv, sa nu ii acorde responsabilitati sau sa ii reduca autonomia. Parintii care fac prea multe lucruri in locul copilului (de la a-l imbraca pana la a-i face temele) dau nastere la fenomenul de neajutorare invatata. Copilul va creste convins ca toate lucrurile de care parintii il ocrotesc sau pe care le fac in locul lui ii sunt inaccesibile pentru ca nu este capabil sa le faca. Desigur, in cele mai multe cazuri, acest lucru nu este adevarat.
Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
Lectiile anului 2023. Bilant de sfarsit de anFiecare sfarsit de an aduce prilejul de a reflecta la evenimentele, alegerile si rezultatele pe care le-am trait in ultimele 12 luni.
Adauga tu primul comentariu: