characters characters

Cei 7 ani de acasa. Sfaturi pentru parinti.

Propus de: Smaranda Lup   |   08 octombrie 2013    |   286587 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

cei sapte ani de acasa. sfaturi pentru parinti
Inceputul scolii este in mod sigur un eveniment care umple de emotii inimile multor copii. Acum copilul invata cum sa relationeze adecvat cu altii, cum sa se organizeze, ce inseamna sa respecti un program, invata sa ia decizii, sa-si stapaneasca anumite dorinte, sa renunte la o serie de lucruri, sa socializeze, sa se integreze in colectivitate - sa se adapteze...intr-un cuvant.
 
Asemenea unui ritual anual, inceputul anului scolar este un moment bun sa ne intrebam: ce putem face pentru ca acest nou an sa fie mai productiv din punct de vedere scolar, mai placut din punct de vedere social si cu progrese cat mai vizibile in relatiile copilului cu lumea?


Iata cateva sfaturi pentru parinti, vizand o serie de principii morale de ordin practic, privind educatia copiilor in mediul familial.
 
Recomandam acest minighid in special parintilor cu copii de varsta scolara mica:

1. Obisnuieste-l pe copil sa respecte regulile, insa nu-l obliga, nu impune si evita cuvantul “trebuie”! Cuvintele cel mai des intalnite in educatia copiilor, inca de cand trec pragul varstei de 1 an par sa fie: “Nu pune mana acolo, nu ai voie, nu te duce acolo etc.”. Le interzicem de mici sa invete ce este lumea... in loc sa le-o aratam si sa intelegem alaturi de ei ca toate actiunile noastre au o explicatie si ca suntem rezultatul a ceea ce facem.
Prin povesti de exemplu, ii poti insufla valorile pe care doresti sa le transmiti copilului tau. Educa-i gustul pentru libertate si invata-l sa indrazneasca. Invata-l ca are voie orice atata timp cat respecta legea, morala si normele bunului simt.

2. Organizeaza timpul. Invata copilul sa fie punctual, sa pretuiasca timpul propriu si pe al altora, sa fie serios, riguros si disciplinat. Poti lipi pe perete sau pe frigider un calendar lunar sau anual pentru a pune in evidenta evenimentele ce urmeaza si termenele limita. Stabiliti impreuna programul de dimineata: ora de trezire, regulile si programul de la baie, imbracatul, luarea unui mic dejun sanatos etc. Fii un exemplu in respectarea regulilor casei.

3. Fara violenta. Copiii preiau prin comportament ceea ce vad in casa. Ca parinti, este de preferat sa evitam vocile ridicate, tensiunea, nemultumirile exprimate in mod violent, reprosurile sau cuvintele urate. Chiar daca a doua zi acestea nu se vad neaparat in comportamentul copilului, cu timpul isi vor pune amprenta asupra personalitatii lui de mai tarziu. Discutiile aprinse si zgomotoase ii vor crea impresia ca totul se rezolva prin confruntare. A grija sa nu-i lezezi demnitatea in fata colegilor facandu-i observatii negative in public. Nu critica un copil in fata altui copil si nu manifesta mai multa atentie pentru unul dintre ei in cazul in care sunt frati. Asculta-i pe fiecare dintre ei si incearca sa ii inveti comportamentele pozitive prin puterea exemplului. Invata-l sa imprumute lucrurile, sa le ceara folosind “te rog” si sa multumeasca la inapoiere. Arata-i cum sa raspunda colegilor violenti, spune-i sa nu treaca sub tacere ce i se intampla, sa anunte profesorii si parintii imediat, sa plece rapid de la locul conflictelor fizice pentru a nu deveni victima, sa nu raspunda prin violenta la violente.
 
 
4. Practica bunele maniere. Invata-l sa se comporte civilizat mai ales in public: sa cedeze locul in autobuz; sa nu vorbeasca zgomotos, ci discret si politicos; sa salute; sa aplaneze conflictele; sa fie atent si grijuliu cu copiii mai mici, cu cei nevoiasi sau cu dizabilitati; sa respecte mediul si sa aiba grija unde arunca resturile alimentare sau deseurile; sa foloseasca  expresiile “te rog” si “imi dai voie”, “imi cer scuze”, “imi pare rau” sau “pot sa te ajut?”. Invata copilul sa ii pese de felul in care pastreaza lucrurile si sa deprinda responsabilitatea de a se ingriji de el si de ceilalti. Invata-l, de exemplu, sa puna in frigider o sticla de apa noua, atunci cand a golit-o pe cea precedenta.

5. Carti sau computer? Important este rolul pe care il indeplineste computerul. Propune-i copilului  jocuri si programe educative pe calculator, din care sa invete atat noi cunostinte, cat si noi comportamente. Ar fi preferabil ca primele invataminte ale copilului sa fie desprinse din carti si lecturi, gustand savoarea povestilor, spiritul lecturii, vocabularul bogat, simtul estetic si latura moral-emotionala. Controleaza-i lecturile, comentati-le impreuna, dezbateti soarta personajelor, principiile lor de viata si desprindeti morala.

6. Negociaza. Ce fel de haine, pantofi, rucsac, tunsori se poarta? Ai grija : statutul social este foarte important pentru noi toti si copiii nu fac exceptie. Asadar, nu ii subestima sentimentele si dorinta de a se integra social, ci incearca sa-l ajuti sa se integreze, in limitele valorilor, gusturilor estetice si ale posibilitatilor financiare din familia ta. Permite-i sa-si aleaga rechizitele si hainele, dar in limitele unui buget stabilit in prealabil. Daca observi ca vrea prea multe, incearca sa temperezi aceasta pornire prin oferirea unor variante de alegere: “Iti iau ghiozdan nou, desi e bun si cel vechi, insa la ce renunti anul acesta? La bicicleta, la role, la o rochita moderna?”. Pana la urma creati o negociere care sa nu-i permita sa i se dea totul de-a gata. Invata-l ca nimic nu i se cuvine pur si simplu.

7. Conversatie, nu televizor. Rolul pasiv de telespectator nu-i potenteaza imaginatia. Deschide un atlas si cere-i sa iti citeasca despre animale. Daca stii sa-i starnesti curiozitatea, iti va pune o multime de intrebari si asa veti incepe o discutie interesanta. Pasiti impreuna pragul teatrelor, muzeelor si dati importanta sportului si plimbarilor in aer liber.

8. Bucura-te de copiii tai! Arata-le dragostea la fiecare pas. Bucura-te impreuna cu ei de aventura scolii! Intr-o buna zi vei realiza ca au crescut si ca ai trait alaturi de el, cei mai frumosi ani, anii copilariei.

 
 
Lup Smaranda,
Invatatoare
Scoala Generala Podul Rebrii - Rebrisoara, din cadrul Scolii Generale Iacob si Ioachim Muresanu – Rebrisoara, Judetul Bistrita-Nasaud

Despre autoare:
“Sunt invatatoare de mai bine de 30 de ani. In meseria mea am incercat si incerc sa formez caractere mai mult decat sa transmit cunostinte. Mai nou la catedra sunt pasionata de a promova educatia pentru sanatate si avand multi copii care se intorc din Spania, ma preocupa integrarea lor in scoala din Romania. Am doi copii, doua fete de 30, respectiv 28 de ani, si doi nepotei de 1 an si 4 luni, respectiv 1 an si 7 luni. Cele doua fete au terminat Liceul Pedagogic si Facultatea de Psihologie, asa ca educatia in familia noastra este o traditie. Sfaturile din articol sunt inspirate in mare parte din experienta mea ca parinte, cat si din problemele cu care vin parintii elevilor si le discutam in clasa, sau pe care le aud/observ la elevii mei. Mobilul care m-a facut sa scriu acest articol a fost faptul ca vad din ce in ce mai multi parinti care ofera totul de-a gata copiilor, crezand ca asa e cel mai bine, privandu-i de trairea unor experiente care sa-i formeze in drumul ce-l au de parcurs in viata.”



*Sursa foto: Pixabay.com

Comentează:
16 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    adina    29.11.2013 - 07:30
    am citit cu mare interes toate comentarile si eu ma confrunt cu ceva probleme , am un baietel de 8 si are serioase probleme de comportament, I sensul ca raspunde inapoi, este uneori agresiv la scoala, dar aceasta agresivitate apare in momentul in care nu ii convine ceva.sunt foarte dezamagita de comportamentul lui , ma simt vinovata ca pur si simplu nustiu cum sa ma mai port cu el.am incercat sa discut cu el , ca de la adult la adult, dar nu a functionat, ma simt rusinata ca invatatoarea imi soune tot timpul ca nu e cuminte si aceste lucruri ii afecteaza si situatia scolara , nu se concentreaza asa cum ar trebui, mi se plange tot timpul ca e greu, se simte dezamagit cand nu este apreciata munca lui la scoala.sincer nu stiu ce sa mai fac.
  • COTIRLAN LUMINITA
    COTIRLAN LUMINITA    30.05.2012 - 07:20
    Cred ca trebuie sa ne facem timp pentru copiii nostri. Uneori nu e tocmai usor dar, este foarte important ca ei sa ne "gaseasca", atunci cand au ceva de clarificat, o expresie sau un cuvant necunoscut, o nemultumire sau...o realizare... Cred ca, trebuie sa vorbim cu copilul despre toate subiectele(mai mult sau mai putin incomode) pe care le aduce acasa...
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    17.04.2011 - 20:45
    Draga iris,
    In ceea ce priveste prima ta intrebare, parerea mea ar fi ca poti incerca sa-i explici baiatului tau ce inseamna aceste cuvinte pe care el le foloseste, odata cu o introducere in sexualitate, pe intelesul lui. Ii poti spune ca aceste cuvinte nu sunt pentru a fi folosite la scoala, si il poti invata sa se autocontroleze si sa nu raspunda la primul impuls (sa plece de langa cel care il provoaca, sa numere in gand pana la 10 inainte de a da un raspuns, sa se exprime in mod asertiv vorbind numai despre el insusi si despre ceea ce simte el, folosind pronumele "eu", fara a-l jigni pe celalalt). Aici este vorba si despre dinamica grupului de elevi si despre rolul pe care copilul tau il ocupa in grup. Daca acest rol este de "tap ispasitor", atunci el poate fi schimbat in momentul in care i se vor atribui si alte responsabilitati care sa-i modifice imaginea in clasa - sa se ocupe de un proiect, sa fie responsabil cu curatenia etc. Cred ca poti discuta cu invatatoarea, pentru a-i explica parerea ta.
    A doua intrebare cred ca tine si de cuplul vostru. Uneori, problemele pe care copiii le au mascheaza de fapt un dezechilibru la nivelul cuplului parental - poate cei doi parteneri nu sunt multumiti de modul in care celalalt le implineste nevoile emotionale, sau poate comunicarea a devenit disfunctionala. Sugestia mea ar fi sa analizezi si modul in care relatia voastra functioneaza si cat spatiu ii lasi sotului tau pentru a se implica in relatia cu copiii vostri. Poate ca implicarea ta nu ii mai lasa si lui spatiu, sau poate nu stie cum sa faca acest lucru. Poate reusiti sa mergeti impreuna la un consilier, daca nu doreste sa mearga singur.
  • Utilizator Anonim
    iris    14.04.2011 - 11:26
    stimata doamna Ioana Caciula,va multumesc inca o data insa se pare k ma mai confrunt cu inca doua "mari" dileme:1)copilul meu este interesat de sexualitate si a inceput sa vb. vulgar,in sensul k raspunde cu aceleasi cuv. vulgare unui copil care il abordeaza astfel;mai ales in clasa,fiind si un copil mai energic(obraznic din punctul de vedere al doamnei invatatoare),tot timpul este considerat vinovat intr-o disputa cu vre-un coleg(vinovat k raspunde provocarilor si verbal si fizic(uneori).cred k si una din probleme ar fi faptul k d.na inv. nu a reusit prin diverse metode sa-i controleze,sa aiba autoritate asupra lor(nu o condamn).Din ce am obs.eu nici unii parinti nu au asupra propriilor copii! 0
    2)cred ca sotul meu este se lupta cu niste probleme din trecut,dat fiind faptul k si el mai are un frate,cu care nu este prea apropiat,facandu-se diferente inca de mici.{noi avem doi baieti}.Situatia in care suntem,il macina in interior[stam intr-o locuinta de serviciu cu o camera si bucatarie].cu 2-3ani in urma il rugasem sa mearga la medic pt.consiliere,insa nu a vrut.cum as putea sa-l ajut?astept mesajul dv.,sper k nu va deranjez prea mult.
    cum sa-l fac sa inteleaga k baietii nostri,au mare nevoie de el ,sa se implice mai mult?
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    09.04.2011 - 16:43
    Draga iris,
    Eu ti-as recomanda sa il inscrii la un sport de echipa, in care sa existe reguli de urmat si de asemenea trebuie sa tina seama de ceilalti, dezvoltandu-si in acelasi timp spiritul de colaborare, toleranta la frustrare si autocontrolul. Baschetul, handbalul sau voleiul sunt exemple de astfel de sporturi in echipa.
    Autocontrolul se poate exersa si acasa, in toate activitatile pe care le face baiatul tau. Atunci cand isi face temele, de exemplu, stabiliti sa isi verifice tema si sa isi puna, la final, intrebari de autocontrol: Am efectuat toate exercitiile?; Cum as fi putut rezolva altfel tema?; Ce nota mi-as da pentru tema?. Invata-l ca inainte de a actiona, sa aiba un timp de a procesa ceea ce face sau spune, numarand de exemplu pana la 10 si astfel primul impuls poate fi evitat mai usor. Toate acestea pot fi aplicate si in clasa, si daca termina primul, atunci poate face fise sau exercitii suplimentare, pe care i le poate indica invatatoarea sau ii poti da tu de acasa o culegere potrivita.
  • Utilizator Anonim
    iris    07.04.2011 - 07:27
    multumesc frumos pt.rapiditatea cu care mi-ati raspuns.va rog daca puteti sa-mi recomandati niste idei pentru autocontrol(copilul cel mare este energic ,nu este vorba despre sindromul ADHT;cel putin asa am inteles de la un medic psiholog).am inteles de la doamna invatatoare k nu sta linistit in timpul orei,se plictiseste repede si cauta cate ceva sa se joace.din spusele dumneaei este un copil istet si ca memoreaza foarte repede poezii sau alte subiecte interesante lui(ceea ce am observat si eu si inca de la gradinita imi confirmau doamnele inv..In scchimb se grabeste ,doreste sa faca lucrurile repede astfel sa fie primul mereu si in orice activitate. L-am inscris la cursuri de teatru,iar pt. a-si consuma energia sotul meu doreste sa-l dam la un curs de arte matiale;ce sport ne recomandati!
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    04.04.2011 - 18:05
    Draga iris,

    Eu cred ca aparitia fratiorului mic in familia voastra a determinat niste schimbari in familia voastra, iar baiatul tau cel mare, obisnuit sa fie pana acum singurul copil, incearca sa se adapteze la noua situatie. Rivalitatea fraterna este ceva normal atunci cand un nou membru vine sa acapareze atentia si afectiunea parintilor. Enervarea si agresivitatea baiatului tau la adresa celui mic sunt modalitatile sale de manifestare in aceasta situatie, si are nevoie de timp sa il accepte pe cel mic, insa cu timpul intre cei doi se vor dezvolta si relatii de joc in comun, de complicitate, de ajutor, de protectie, asa cum numai in relatiile intre frati apar. Incearca sa ii acorzi atentie si baiatului cel mare, sa petreceti timp numai cu el in fiecare zi, separat de fratele sau. De asemenea, arata-i si privilegiile de care el se bucura deoarece este mai mare, si pe care cel mic nu le are - calculator, jocuri cu prieteni de aceeasi varsta, si responsabilizeaza-l pentru a constientiza rolul sau de frate mai mare. Incearca sa le separi jucariile deocamdata, iar manifestarile de agresivitate nu le lasa sa treaca neobservate - acestea pot fi sanctionate prin retragerea unor privilegii, daca este cazul.

    Ioana Caciula - psiholog
  • Utilizator Anonim
    iris    04.04.2011 - 06:38
    dragi parinti ,sunt mama a doi copii:primul are 7ani iar celalalt 11luni si as avea nevoie de cateva sfaturi cum sa procedez in situtia in care ,pe cel mare nu reusesc sa-l fac sa inteleaga ca celui mic deocamdata nu-iputem impune reguli asa cum el are si ca nu stie sau nu realizeaza ca jucariile nu sunt ale lui(ati inteles ca cel mic vrea jucariile celui mare si le mai si arunca sau loveste cu ele) ceea ce il enerveaza pe cel mare(avand si un comportament agresiv fata de cel mic). va multumesc si astept sfaturile sau mesajele dv. ,nu m-as supara daca as afla si parerea unui psiholog daca se poate.
  • Utilizator Anonim
    Natali    19.11.2010 - 09:12
    Informatii pretioase in acest articol!!! Sunt de acord ca un parinte modern nu acorda timp suficient propriului copil, desi isi doreste mult acest lucru... Sunt si eu mamica si ma stradui sa ofer fetitei mele Andreea (2.5 luni) o educatie buna, informandu-ma din toate sursele posibile, inclusiv din net. Ar fi minunat daca am si accepta ideea ca picii nostru sunt astazi foarte abili si inteleg ca o mamica ori un tatic este obligat sa-i ofere nu doar cadouri...dar si afectuine, atentie!!!! Bravo articol!!!
  • Ionescu Gabriela
    Ionescu Gabriela    18.06.2010 - 14:16
    mirela, intr-adevar, problema timpului este intotdeauna dificila. Si eu imi doresc sa pot petrece mai mult timp cu fiul meu si imi organizez fiecare saptamana dinainte, rezervandu-mi timp pentru copil. spune-i celui mic ca este normal ca nu toti sa ii ofere toate explicatiile pe care si le doreste, dar da-i o solutie de "rezerva": poate apela oricand la cei dragi pentru a primi informatiile de care are nevoie si pe care nu le-a primit din alte surse:)
  • mirela grigore
    mirela grigore    17.06.2010 - 19:04
    Sunt mamica unui baietel de 6 ani si jumatate.
    Consider ca aveti mare dreptate in abordarea problemelor din articol.Nemultumirea pe care o am este ca nu-i pot acorda copilului meu atata timp cat mi-as dori.In plus, cred ca i-am dat prea multe explicatii de mic, iar acum asteapta explicatii de la toate persoanele cu care interactioneaza si nu le primeste intotdeauna (reactia este de suparare). Nu stiu cum sa procedez in astfel de situatii. Poate ma ajutati, avand in vedere experienta d.voastra.
  • Aurelia Bacalov
    Aurelia Bacalov    05.04.2010 - 00:22
    Bravissimo pentru articol! O tema actuala, cit de banal n-ar parea, dar parinti fiind si profesori, daca suntem destul de atenti la ceea ce li se intimpla copiilor nostri, putem deveni "membri" activi ai devenirii lor!
    Christos a inviat!
  • moldovan ligia
    moldovan ligia    17.03.2010 - 10:01
    felicitaript. articol!!!!!!!!!! Ligia
  • Szajak Sorina
    Szajak Sorina    14.11.2009 - 16:30
    Aveţi dreptate în tot ceea ce aţi scris în acest articol.Păcat că majoritatea părinţilor sunt mereu obosiţi,stresaţi,nervoşi,nu au timp şi răbdare pentru proprii copii şi consideră că,compensează aceste comportamente prin cadouri sau o excursie costisitoare.Sunt părinte a doi copii şi învăţătoare.Observ acasă şi la şcoală cum copiii se bucură mai mult de o mângâiere blândă pe cap decât de o recompensă materială.Am încercat să îndrept comportamentul părinţilor,dar nu prea am obţinut rezultate.
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    17.10.2009 - 11:53
    Educatia si formarea parintilor reprezinta o parte importanta a dezvoltarii psihologice a copiilor, deoarece parintii se confrunta cu diferite dileme, anxietati si metode diverse de educatie, putand fi uneori bulversati de comportamentul copilului si nestiind ce atitudine sa adopte. Astfel, scoala, prin cadrele didactice si consilierii scolari, are rolul de a familiariza parintii cu etapele de dezvoltare ale copiilor, cu metodele educative adecvate si cu notiuni de comunicare si prevenire a comportamentelor de risc. De aceea, programele de "Scoala parintilor" sunt indicate pentru a fi dezvoltate in fiecare scoala.
  • Biculescu Florina
    Biculescu Florina    14.10.2009 - 11:37
    Foarte util acest articol. Si eu am anul acesta clasa I si am constatat ca este necesar sa discutam cu parintii pe aceste teme. Felicitari pentru articol!
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe