characters characters

Bucuria de a fi mama

Unde-am fost inainte de a fi?

Comunicarea parinte - copil
Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   04 decembrie 2015    |   2917 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Mama si fiu
Nu stiu voi cum sunteti, dar mie una mi se pare ca zilele trec pe nevazute si nesimtite. Parca ieri tineam in brate un pui de om, nici nu avea 3 kilograme. Cu nas mic, maini mici, trupulet moale si delicat. Apoi a inceput sa semene a copil, s-a ridicat, s-a miscat de unul singur, intai in patru, apoi in doua picioare. A deschis gura si a scos primele vorbe – si de atunci n-a mai tacut! A inceput sa stie ce vrea – de ce are nevoie tot eu si ta-su suntem responsabili!

A inceput sa ceara, sa-si ceara drepturi, impliniri de dorinte, pofte. Puiul de om a crescut, e omulet in toata firea, firav la trup dar puternic la minte si la vorba. Il privesc, ma priveste. Ma minunez de el – e al meu, nu asa facem toate? Il ascult si ma topesc de drag. Puiul de om a crescut, e omulet in toata firea. Nu-i inalt, nu-i nici mic, e potrivit. Cu par blond, zburlit si ars de soare, cu ochii mai mereu veseli si in cautare, cu picioare care misca, misca, neobosite, in cautare de ceva nou. Vrea sa descopere, vrea sa puna mana pe toate, vrea sa stie despre toate. Cand au trecut cinci ani si noua luni? Discutiile sunt tot mai simpatice, tot mai demne de notat si de reluat cand e mai mare. Nu poate accepta gandul ca el exista doar de 5 ani si noua luni.

- Dar unde eram inainte de asta? Eram undeva, nu eram?

- Erai… habar nu am. In mintea mea.

Imi vine raspunsul pe buze fara sa-l analizez prea mult. Nu m-ar fi dus gandul niciodata asa de departe, sa ma gandesc unde am fost inainte de a fi…

- Si ce faceam acolo?

- Nu faceai nimic. Erai un gand.

- Si gandurile ce fac? Nu se misca prin cap? Gandurile mele se misca prin cap, inseamna ca si eu cand eram gand ma miscam prin capul tau.

- Da, probabil ca te miscai. Uneori te ascundeai si imi era greu sa te gasesc. Ai stat ascuns ani buni, rad eu pe infundate.

- M-am ascuns asa de bine, iti dai seama. Stateam ascuns si stii ce faceam? Ma jucam!

- Cu ce te jucai?

- Uneori cu ochii tai, alteori cu urechile… cu chestiile pe care le ai pe cap.

- Pe cap? Sau in cap?

- In cap aveai doar alte ganduri si nimic altceva.

- Adica te puteai juca si cu celelalte ganduri?

- Nu, ca erau ganduri de om mare…


Notez toate discutiile. Le inregistrez. Vreau sa absorb fiecare vorba ce-i iese pe gura, sa fac jocuri nebune cu toate gandurile lui. Imi sunt dragi si fiecare-i unic. Zburdam impreuna. Cand au trecut cinci ani si noua luni?

- Mami, dupa ce am fost gand si m-am plictisit sa fiu gand, am coborat in burtica ta?

Rad de una singura. Vizualizez intreaga scena si incerc sa par serioasa.

- Probabil.

- Si acolo, acolo ce faceam?

- Nu stiu, ce faceai?

- Ma jucam. Cu masinute.

- De unde aveai masinute? Am masinute in burta???

- Toate mamicile au jucarii in burta, pentru copiii care stau acolo si asteapta sa iasa afara… Uneori mi-e dor de masinutele alea…

- Adica le am in continuare?

- Cu siguranta! Le-am lasat acolo, m-am grabit sa ies…


Cinci ani si noua luni. Cinci ani si noua luni in care nici o zi n-a fost la fel si probabil asa o vom tine … pentru totdeauna, daca e sa-l citez pe pitic.

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/angel_ina/2897665959/

Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.

Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe