Autocunoasterea in rolul de parinte

Propus de: Parenting cu Blandete   |   12 februarie 2018    |   423 vizualizări

Varsta: 2 - 6 ani.

autocunoasterea in rolul de parinte
Cu cat analizez mai mult relatia mea cu Darius, baietelul meu cel cu provocarile de toate zilele, cu atat vad mai clar ca ceea ce conteaza e atitudinea mea, in proportie de 80%! Da, stiu demult ca treaba asta cu parenting-ul care enerveaza atat de multa lume, este despre noi parintii, si abia apoi, in plan secundar e despre copii. Cred ca treaba asta devine cliseu deja.

Dar se prea poate ca la inceput sau la un moment dat sa te indoiesti ca e mai mult despre tine, ca parinte. Pentru ca e mai simplu sa gasesti scuze si sa te uiti in exterior, spunand ca e altceva decat sa pui degetul pe rana. Bine, asta poate suna cam sadic. Nici nu cred ca asta facem cand alegem sa fim constienti de reactiile noastre. Doar ca nu e usor, cel putin la inceput, sa-ti asumi constient reactiile. De asta ziceam ca e un fel de a pune  punctul pe “i”, de a pune degetul acolo unde doare.

Numai ca atunci cand incepi sa te privesti cu mai mai multa grija, cu mai multa intelegere, sa (te) accepti cu toate ale tale, chiar si cu momentele in care ai dat-o in bara, atunci incepe sa fie si mai usor cu alegerile constiente, cu acceptarea celorlalti, incepi sa simti mai putina teama atunci cand vezi ca incepe furtuna pentru ca stii, ai siguranta ca totul va fi bine. Ca va trece la fel cum a trecut de atatea ori.

Citeste continuarea articolului pe Parenting cu Blandete


Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Intrebari si raspunsuri pe aceasta tema

Mai multe