Agilitatea emotionala
De ce nu e bine sa il inveselesti imediat pe copil cand este trist
Un copil plangand reprezinta pentru majoritatea parintilor o situatie stresanta, iar primul instinct este de a face ceva pentru a-l linisti. Daca in primul an de viata, cand copilul inca nu poate comunica verbal motivele care stau la baza emotiilor sale puternice, consolarea si afectiunea parintilor sunt ncesare si recomandate, dupa ce copilul mai creste, parintii isi pot ajuta copiii in modalitati mai eficiente.In momentele de tristete, furie sau frustrare, copiii pot fi indrumati de parinti catre modalitati prin care sa se calmeze singuri. Astfel, copiii invata ca propriile emotii negative nu sunt imposibil de depasit, nu trebuie intotdeauna evitate si ca acestea il pot orienta catre alegeri mai bune in viitor. Cu alte cuvinte, ii indrumam pe copii catre agilitate emotionala.
Notiunea de agilitate emotionala, descrisa de Susan David in cartea „Emotional Agility” se refera la capacitatea de a reactiona flexibil in fata propriilor emotii si reactii. Descrisa in opozitie cu rigiditatea emotionala, care ne impinge sa reactionam la situatii similare cu aceleasi stari emotionale si comportamente, stimulandu-ne aceleasi ganduri si idei. De exemplu, un copil cu rigiditate emotionala care se teme de esec va evita sa participe la concursuri sau sa incerce sa invete lucruri noi, chiar daca si-ar dori de fapt sa faca aceste lucruri. Un copil cu agilitate emotionala va invata, treptat, sa isi priveasca teama de esec cu intelegere, compasiune si sa ii puna la indoiala „autoritatea”. Atunci cand suntem agili emotionali, ne lasam spatiu si timp pentru a ne trai emotiile, dar si pentru a decide daca le vom lasa sa ne decida sau nu actiunile. Rigiditatea emotionala presupune de multe ori comportamente automate, dictate de emotiile care ne stapanesc momentan.
Se pare ca acei copii care sunt invatati cum sa isi controleze emotiile in clasa de catre profesori, vor reusi sa isi rezolve mai bine problemele de orice fel cu care se vor confrunta pe viitor.
De asemenea, in cazul adolescentilor, acestia vor reusi sa isi gestioneze mai bine situatiile stresante, iar simptomele de anxietate si depresie specifice acestei varste vor fi mult mai putin frecvente. Parintii care se grabesc sa ofere mereu solutii copiilor, nu fac decat sa ii invete pe acestia ca atunci cand nu le e bine, se pot astepta ca alti oameni sa le vor rezolva problemele, pentru ca ei insisi nu stiu sau nu pot sa faca asta. De asemenea, stereotipurile societatii din care facem parte ii impiedica pe copii sa traiasca intreaga gama de emotii. Spre exemplu, se stie ca „baietii nu plang” sau „fetele sunt mai sensibile”, ceea ce duce la aparitia tabu-urilor emotionale in randul copiilor.
„Deseori ca parinti, intram in spatiul emotional al copilului cu sfaturile si ideile noastre. Multe strategii ale parintilor vizeaza minimizarea emotiilor ce stau la baza problemelor celor mici, esuand astfel ca ii ajutam pe copii sa invete cum sa se ajute”, sustine psihologul Susan David. Aceasta ofera si cateva sfaturi parintilor:
Lasa-l pe copil sa simta emotia. Atunci cand spunem copilului nu fi trist, nu fi gelos sau egoist nu acceptam realitatea emotiilor copilului. Cauta sa validezi ceea ce spune copilul pentru ca la fel ca in cazul adultilor, si copiii sunt fiinte care simt emotii.
Lasa-l pe copil sa isi exprime emotiile. Prin plans, prin cuvinte, interjectii sau prin oftat, pot fi exprimate emotiile traite de copil. Cand nu permitem copilului sa isi exprime emotiile („Nu plangem de fata cu musafirii!” de exemplu), il invatam ca trebuie sa se teama de emotii si ca acestea trebuie cu orice pret ascunse. Lucru care nu il va ajuta sa le poata folosi pentru o adaptare mai usoara.
Ajuta-l pe copil sa identifice emotiile pe care le traieste si sa le numeasca. A numi starile emotionale pe care le traieste il ajuta pe copil atat sa se calmeze, cat si sa devina empatic fata de emotiile celorlalti.
Observa cum dispare. Nicio emotie nu dureaza o vesnicie, iar copilul trebuie invatat asta. Emotiile trec, la un moment dat, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Daca este furios, copilul poate face miscare, pentru a consuma energia eliberata de emotie, sau exercitii de respiratie, pentru a se calma, daca este trist sau frustrat, copilul poate vorbi cu tine sau cu cineva apropiat despre ce simte si ce gandeste. Invata-l pe copil ca, dupa ce si-e exprimat emotiile, sa observe cum se modifica intensitatea acestora, in timp. Aceasta este cea mai importanta „lectie” care consolideaza agilitatea emotionala. Astfel, copilul poate privi de la distanta situatia in care se afla si poate gasi mai multe solutii posibile. De exemplu, daca s-a certat cu un prieten, poate reusi sa inteleaga si argumentele acestuia si poate sa se gandeasca la modalitati de impacare.
Copiii au nevoie sa fie invatati cum sa fie agili din punct de vedere emotional si cum sa isi dezvolte planuri de bataie pentru acele situatii in care vor retrai emotii negative pentru a sti cum sa se descurce. Copiii devin mai puternici atunci cand invata ca nu ceea ce simt este cel mai important si decisiv aspect al vietii lor, ci cum anume reactioneaza la acele emotii.
*Sursa foto: David Castillo Dominici, FreeDigitalPhotos.net
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
Lectiile anului 2023. Bilant de sfarsit de anFiecare sfarsit de an aduce prilejul de a reflecta la evenimentele, alegerile si rezultatele pe care le-am trait in ultimele 12 luni.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
Adauga tu primul comentariu: